Friday, August 28, 2020

August 2020: Summer talks

  Summer related conversations with few Romanian friends (locals & around the world)

As this unusual summer is slowly coming to an end, on Friday (August 28'20) I was very happy to be able to organize a video-conference with few available friends, discussing several facets of the current season, as well as personal experiences, impressions, revelations, unique situations, personal journals, poems (own or loved), and different concise writings suitable for the moment.

On the other hand, given that officially the entire world is still operating under the rigors of the ongoing pandemic, when many restrictions on group meetings continue to be in place, I am calling for this responsible way, using again technology to relate with each other.

Further, I'm so grateful to share that my circle is expanding, making the emerging talks even more interesting and relevant. Definitively, there is a lot to be grateful for! Aside of that, for this very gathering, few Romanian friends from other parts of the world joined us (even from Romania), making the entire audience feel that physical distance is not really an issue, which I find truly beautiful.

So, on Friday evening, until everybody settled in, I offered the group a fairly brief classical music fragment, called "Concerto No. 21", by Wolfgang A. Mozart.
Further, after all personal introductions concluded, the program continued with a number of presentations - poems (personal compositions & from universal literature), travel journals, a song (personal composition), reflections, statements, as well as few personal perspectives about literature (in general), smoothly braided with genuine questions, notes, thoughts, opinions and life related wisdom.

The entire material that has been presented, discussed or analyzed that evening was interesting as well as heart-warming. For instance, the poem "Mi-e dor", by Ionica Dragomir (entirely published in comments section) and recited by Ileana made each of us travel far back in time, flooding our hearts with the unforgettable joy of our own childhood. Memories and even more dear memories!

Also, in addition to all the guests of the evening, a number of authors were part of the group, and below I will acknowledge their presence (in presenting order):
- The author Dorina Aldea (a former corporate world professional), joining us from Vancouver. Dorina wrote the book "Crampeie de viata", and she is an on-going correspondent of "Observatorul" (from Toronto) & "Formula As" (from Romania).
At our gathering, our dear friend Dorina shared with the group few parts from her essay (with Dorina's permission, the entire material is in comments section & published by "Observatorul" from Toronto as well) featuring her summer vacation this year. Also, she briefly mentioned the poem "Viata la tara", by George Toparceanu (the entire poem is published in comments section), and at the end of her talk she brighten the spirits with few anecdotes, all well received.
- The author Luminita Aldea (joining us straight from Malini, Romania) who wrote few novels, and here I will list them: "Nisipuri miscatoare", "Acasa" (4 volumes) and "Ce dulci sunt fructele amare".
At our gathering, Luminita read a very brief fragment from a personal summer journal (the entire fragment is published in comments section), and then she told us her perspective about this uncommon summer. In addition, here she sent for publishing her message for grade VIII students, prior to their first summer exam. 
- The author Dean Philip (a professional, with additional background in journalism & law), who joined us from Calgary, Canada, wrote the book called "Din tara lui Cain". Dean is also a former correspondent of the Romania's well known publication called "Romania Libera", and of a few other well established publications from Western world. With Dean's permission, and for your reference, here is the interview he offered to the local television.  
At our gathering, Dean also made a number of general remarks about the history of the Romanian literature.
- The author Teodor T. (a former technical professional) was joining us from Vancouver. He wrote two volumes of poetry, called "Balsam pentru suflet".
At our gathering, Teodor was kind to share with us a summer song and a poem (both personal compositions).

As the evening progressed, it was inescapable Eminescu's name not to be mentioned, in a form or another. You all know that several times by now, I emphasized that Mihai Eminescu is Romania's national poet, genuinely acclaimed and cherished by many generations, while regarded by numerous significant critics as being the most important voice of the Romanian literature. His poem "Luceafarul" is a beautiful masterpiece, belonging to national and European's Romantic poetry. 
I'm mentioning all these details because Rodica Phillip was kind to share with the entire group a special book, one of her uncles gifted her with. 
This special book contains only this poem ("Luceafarul") - on one page it has several stanzas while on the opposite page there is a painting depicting the actions the lyrics refer to. For your reference and with Rodica's permission, below I've put together a descriptive photo collage.
Also, proposed for the evening and for your enjoyment, below I will share two more video clips:
- the poem called "Si daca", composed by Mihai Eminescu, and recited by George Vraca
- the song called "Vara vietii mele", interpreted by Tudor Gheorghe.

After few hours of talks, our evening gathering came to an end, so we wrapped it up on a positive note, with plenty of heart-warming remarks and trusting that we will see each other again. As always, the time we spend together flies by very fast, but nonetheless, pleasant in every way.
Once again, much appreciation to each of my guests who were willing and able to join me for the session, and until next time, my best regards to all!
Alice 
For your reference and with Rodica's permission, 
below I've put together a descriptive photo collage, of the famous poem "Luceafarul".
This event has been delivered in Romanian Language, featuring Romanian culture. 

29 comments:

Alice said...

NOTE:
Dear readers,
At times, some of the comments and / or materials presented might be in a foreign language and if you wish to translate that to English (or to any other language), please use the automated translator, installed at the bottom of this webpage.
Thank you!
Alice

Alice said...

MATERIALS PRESENTED

Alice said...

Article written and presented by Dorina Aldea:
PART 1:
*
HEALTH DAY AT WHISTLER
*
De cand ma stiu iubesc vara. Acest anotimp are aerul incarcat de o lumina visatoare si magica. Soarele, lumina, caldura, curcubeele de flori, padurile racoroase, toate ma incarca de pozitivitate, ma fac sa vad viata mai colorata.
Asa se face ca in fiecare an, inca din iarna, incep sa-mi fac vise, planuri, sa strang informatii, sa caut locuri de relaxare cat mai atractive pentru vacanta de vara.
Insa epidemia de coronavirus din anul acesta ne-a dat planurile peste cap. In vremurile astea a pleca in locuri necunoscute, aglomerate, departe de casa este un risc. Dar pentru ca riscuri exista in orice situatie, nu am renuntat definitiv la ideea de a calatori si am plecat intr-o scurta vacanta, la Whistler.
Orasul Whistler se află la circa 125 km nord-est de Vancouver. Statiunea are unul dintre cele mai complexe centre pentru ski din America de Nord, poate chiar unul dintre cele mai bune din lume, si a fost gazda Jocurilor Olimpice de Iarna din 2010.
Dar oamenii merg la Whistler si vara, pentru ciclism montan si pentru drumetii pitoresti. Traseele de drumetie sunt bine marcate si au semne interpretative despre plante si animale. Iata cateva motive care m-au facut sa las acasa stresul cotidian, teama de virus, si sa petrec cateva zile in aceasta statiune montana.
Pentru ca iubesc plimbarile in natura, intr-una din zile, dorind sa ajung in centrul orasului am pornit singura prin padure lasand la o parte drumul mare. De altfel orice calatorie, afara de cea pe jos, este dupa mine o calatorie pe picioare straine. A merge cu trenul, cu rotile unei masini, chiar si cu o trasura inseamna a merge sezand si a vedea numai ce ti se da, nu insa si tot ce ai dori tu sa vezi.
Asadar, am pornit la drum dis-de dimineata de la hotelul unde eram cazata, spre centrul orasului. Distanta estimata de familia mea era de 4 km. Nici un nor nu plutea sub albastru cerului, nici un vant nu misca aerul, iar deasupra capului meu, frunzisul pomilor batrani pareau niste punti aeriene care-mi faceau umbra. Pe la jumatatea drumului, ies de pe cararea lina si urc usor cam 20 de metri. Pinii erau mai rari si au aparut pietrele. Curand am ajuns pe o stanca masiva, inconjurata de pini. O imagine cum numai in reviste vezi.
Ma simteam libera si fericita pentru ca am scapat de « izolare ». Umblam fara masca, fara grija distantarii sociale, respiram aerul super curat si admiram muntii spectaculosi din jurul meu.
Ei bine, chiar daca toate traseele aveau indicatoare destul de clare am ratacit drumul. Nu din cauza mea, ci din cauza broscutelor. Pentru ca era perioada de migrare a broscutelor, una dintre potecile principale pe care circulau turistii, fie cu piciorul, fie cu bicicletele, cu copii, cu catei, cu batranii a fost blocata oferindu-ne alte variante. Pentru a da prioritate broscutelor, chiar si autobuzele din zona au fost oprite, fara a stii pana cand. Desi migratia este un fenomen cunoscut din cele mai vechi timpuri, oamenii de stiinta nu au reusit sa explice cum stiu aceste vietati cand si unde trebuie sa mearga.

Alice said...

Article written and presented by Dorina Aldea:
PART 2:
*
HEALTH DAY AT WHISTLER
*

Nici eu nu stiam pe ce drum sa merg, asa ca am ales la intamplare o potecuta, bucurandu-ma de maretia privelistiilor. Din potecuta, in potecuta, mergand tot la intamplare, precum Scufita Rosie, am ratacit drumul iar singuratatea incepuse sa ma sperie. Chiar si fosnetul unei frunze parea un tunet in linistea padurii.
Nu aveam nici harta, nici busola, nici spray pentru insecte, nici echipament adecvat pentru drumetie pe munte, dar aveam un telefon « destept », care acolo nu avea semnal, avem o palarie mare si ochelari sa ma apere de soare. Putinii drumeti ce-i intalneam, si care ma depaseau, dupa ce-mi doreau cale buna, se uitau cam lung si mirati la mine. Pentru ei eram un drumet straniu.
In sfarsit, dupa cateva ceasuri de mers pe jos, am reusit sa gasesc drumul bun care ma ducea in centrul orasului unde aveam si semnal la telefon. Eram obosita, dar bucuroasa. Deschid telefonul sa-mi sun familia. Cineva trebuia sa vina sa ma ia pentru ca picioarele mele nu mai ascultau nici o comanda. Pe ecran apar semnale luminoase sub forma de baloane, inimioare, etc Telefonul meu « destept » m-a monitorizat tot timpul, fara sa stiu, si iata ce a inregistrat : am facut 11.724 de pasi; distanta 8,45 km, calorii consumate 747 deci - health day - asa cum a aparut scris pe ecranul telefonului.
Nu am reusit sa vizitez ceea ce imi propusesem dar am facut o poza in fata celor cinci cercuri olimpice care semnifica uniunea celor cinci continente si intalnirea sportivilor din toata lumea la jocurile olimpice. Poza imi va aminti ca miscarea inseamna sanatate, iar sanatatea inseamna viata.
Aceasta scurta vacanta ne-a adus putina lumina in suflet. A fost un refugiu in natura care ne-a ajutat sa ne revigoram, sa ne relaxam, sa privim cu speranta si credinta ca planeta noastra atat de frumoasa va dainui in frumusete si lumina.
In incheiere pot spune ca m-am indragostit de Whistler. Este un loc absolut special!
Cu regret imi iau ramas bun de la aceasta vara atipica si « bolnava » dar traiesc cu speranta ca toamna ne va aduce linistea, ca vom invinge aceasta pandemie cu ajutorul Bunului Dumnezeu care se afla langa noi.
Dorina Cornelia Aldea – Vancouver

Alice said...

Poem referred to by Dorina Aldea
“Vara la ţară“, by George Topirceanu
*
Locuinţa mea de vară_____E la ţară…_____Acolo era să mor_____De urât şi de-ntristare____Beat de soare____Şi pârlit îngrozitor!____Acolo, când n-are treabă,____Orice babă____Este medic comunal.____Viaţa ce aci palpită____E lipsită____De confort occidental.

Nu există berărie,____Nici regie…____Doar un hoţ de cârciumar____Care are marfă____proastă____Şi-o nevastă____Ce se ţine c-un jandarm.____Când te duci pe____drumul mare____La plimbare,____Este praf de nu te vezi.____Trec, mişcând domol din coadă,____Spre livadă____Ale satului cirezi.____Şi te poartă sub escortă____O cohortă____De ţânţari subţiri în glas,____Înzestraţi la cap c-o sculă____Minusculă____Cu pretenţie de nas…____Când se ia câte-o măsură,____Lumea-njură____Pe agentul sanitar____Şi-l întreabă fără noimă:____Ce-ai cu noi, mă?____Pentru ce să dăm cu var?…____Ale satului mari fete____Fără ghete____Ies la garduri pe-nserat…____(Am văzut aci-ntr-o noapte____Nişte fapte____Care m-au____scandalizat!)____Lângă foc, o babă surdă____Şi absurdă____Spune, ca şi alte daţi,____Tot povestea cu Ileana____Cosânzeană,____Plină de banalităţi.____Doarme-apoi adânc comuna…____Numai luna____Galbenă ca un bostan____Iese, mare şi rurală,
La iveală,____Dintr-o margine de lan.____Când şi când un câine urlă____Ca din surlă…____Carul mare s-a oprit____Suspendat, ca un macabru____Candelabru,_____Peste satul adormit…_____Dar în zori încep cocoşii,_____Păcătoşii,_____Că să facă iar scandal,_____Să te saturi de viaţa_____Şi dulceaţa_____Traiului patriarhal!

D-aia zic eu, prin urmare,_____Vorba mare:_____Că de-acuma, să mă tai,_____Nu-mi mai trebuie-altă cură_____În natură,_____Să mă duceţi cu alai!_____Meargă pictorii la ţară_____Ca să piară_____De căldură şi de praf!_____Mie daţi-mi străzi pavate,_____Măturate,_____Daţi-mi cinematograf!_____Ca un fluture pe floare,_____Beat de soare,_____Pentru ce să mor aşa?_____Nu mai vreau ţărănci naive,_____Primitive…
Mie daţi-mi altceva!_____Daţi-mi, daţi-mi stradă-ngustă_____Unde gustă_____Omul viaţa mai din plin_____Cu trăsuri, femei cochete_____Şi cu fete_____Încălţate cel puţin!

Alice said...

Material written and presented by Luminita Aldea:
PART 1
*
- E pandemie. Toți se tem de virus și intră în panică. Felul în care mi-a fost rău, deși eu știam că e de la frig și de la rinichi, putea fi considerat că e din cauza virusului. Veneam și de la Suceava, unde au fost cele mai multe cazuri... Nu ai ezitat să mă ajuți, fără să îți iei cele mai mici măsuri de protecție. Rodica a intrat dimineață în camera mea fără frică. Ce fel de oameni sunteți!? Ce mă făceam, dacă sunați la salvare!? Ce mă făceam dacă mă țineau pe holuri ca suspectă de covid și nu mă ajuta nimeni cu nimic în așteptarea rezultatului testului!? Mulțumesc!
Titus fuma și nu mi-a răspuns nimic. Era îngândurat.
- Virusul există, nu neg asta, dar panica, frica, dezorganizarea produc mai multe victime, decât virusul. Am procedat așa cum era corect. Și pe pandemie și fără sunt același om și cred în aceleași valori. Te-aș fi ajutat, Luminița, și dacă aveai virusul, asumându-mi riscurile... Deja mi le-am asumat. Oricum murim într-o zi, dar vreau să rămân om până în ultima clipă. Dacă mi-ar fi fost rău mie sau Rodicăi, tu nu ai fi făcut la fel!? Ai fi fugit!? Mor oameni pe holuri de spitale, mor oameni fără tratament pentru boli cronice, mor oameni accidentați, pentru că nu li se acordă primul ajutor din cauza fricii de covid. Oare, dacă ne-am fi comportat normal, păstrând niște reguli de igienă și de distanță între oameni, dar fără frică, panică, teroare, nu era mai bine!? Eu zic că da.
Mi-a venit să plâng cât l-am ascultat vorbind.
- Sigur aș fi venit și te-aș fi ajutat, dacă ai fi avut nevoie tu sau Rodica. Sigur! Nici nu m-aș fi gândit la virus. Să nu crezi că bravez. Când a început epidemia la noi, aveam o prietenă, asistentă medicală, ce avea virusul și era în izolare acasă. Se simțea rău, dar și clacase psihic. Vorbeam în fiecare zi la telefon. Căutam cuvinte să o încurajez. Se panica, pe măsură ce respira tot mai greu și avea o durere ca o piatră ce îi apăsa pe stern, că nu știa ce să facă cu copiii, dacă ajunge în spital, căci soțul nu îi era în țară. I-am spus că merg eu să stau cu copiii, dacă se va ajunge la asta. A protestat vehement: Nu! Nu vă puteți expune, doamnă Luminița! - În ciuda faptului că suntem prietene bune; mi-a descoperit mai întâi scrisul și apoi m-a cunoscut pe mine; nu îmi poate spune pe nume și nici nu vrea oricât o rog. - Nu puteți face așa ceva! a țipat la mine. Ba da! E alegerea mea conștientă! Exact asta vreau să fac, dacă va fi nevoie! i-am răspuns. Știi că este o vorbă frumoasă a lui Iisus...
- O știu... Cine își va păstra viața o va pierde și cine își va pierde viața pentru Mine și-o va câștiga...
- Da. La aceste cuvinte m-am gândit și eu. E un fel de a trăi fără a te agăța cu dinții de viață și, dacă poți trăi așa, știi tu, Titus, ce frumoasă devine viața!? Să înveți să nu conteze nimic, ca să înțelegi cât contează totul...

Alice said...

Material written and presented by Luminita Aldea:
PART 2
*
În loc de răspuns s-a mulțumit să râdă frumos, din toată inima cu acel râs special pe care îl avea moștenit de la mama lui. Cred că printre hohote de râs am distins cuvintele: Știu cât de frumoasă e viața după ce nu te agăți de nimic... Și tu știi, Luminița... Să înveți să nu conteze nimic, ca să înțelegi cât contează totul...
- Când a început pandemia eram ferm convinsă că lumea va ieși din acest examen al secolului nostru mai bună, mai pură, mai spiritualizată și mai înclinată spre cele ale sufletului și am scris mult pe tema aceasta, dar m-am înșelat. Cine a fost bun iese mai bun. Cine a fost rău iese mai rău. Pandemia a făcut să iasă din noi sufletul afară și să ne vedeam așa cum suntem în adâncul nostru. Cum să faci bani și avere din măști, din medicamente, din durere și disperare!? Se poartă unii ca jefuitorii de cadavre pe front; știi că sunt niște scene absolut halucinante în „Război și pace” de Tolstoi.
- Doamne, ce lucru mare ai spus! Cine a fost bun iese mai bun. Cine a fost rău iese mai rău. Pandemia a făcut să iasă din noi sufletul afară și să ne vedeam așa cum suntem în adâncul nostru... Exact asta facem. Umblăm cu sufletul afară. Ne temem. Frica ne face slabi și mici. Nu dau voie unui virus minuscul să distrugă omul din mine sau bucățica de viață pe care o mai am de trăit. Rămân Om indiferent cât drum mai am... o zi, două, trei... Dar Om! Neom nu vreau, nici dacă mi se promite eternitatea!
Ne-am uitat lung unul la altul. Din nou mă gândeam că vor rămâne prieteni buni pentru bucățica de viață, ce ne-a mai rămas de trăit. Eu aveam ce învăța de la el. Speram că și el măcar puțin de la mine, deși nu eram prea deșteaptă la viață. Călcasem numai în gropi. Am bâjbâit doar pe drumuri înfundate. Durerea mi-a dat o fărâmă de putere, căci singura putere durabilă e dată de durere. Am avut o singură certitudine și vis în viața aceasta: că eu voi fi scriitoare. Dacă stau bine și mă gândesc, din câți oameni cunosc, câți au stabilit în copilărie ce vor face în viață și au urmat acel drum!? Niciunul sau foarte puțini. Câți au valabil și la cincizeci de ani același vis de la optsprezece ani!? Câți au rămas credincioși aceluiași vis!? Câți și-au dorit neschimbat același lucru!? Tot niciunul sau foarte puțini. Câți ajung în fața morții și spun: Mi-am propus un vis, când eram foarte mică și toată viața m-am ținut după el. Atât de mult am crezut în el, că au fost zile și ani, când nu eu urmam visul, ci visul mă târa după el cu o forță uluitoare. Câți oameni ajung în fața morții, după ce au trăit toată viața pentru un vis!? Puțini...
- Vezi de ce ești tu altfel!? a șoptit Titus de parcă mi-a înțeles gândurile. Acum du-te la culcare. Mâine mergem în excursie.

Alice said...

Poem recited by Ileana Madularu
*
“Mi-e dor”, by Ionică Dragomir
*
Mi-e dor de anii ce-au trecut,
De casa-n care am crescut,
De mamă, tată, de bunici,
Mi-e dor de lucrurile mici.

Mi-e dor de munte și răcoare,
Să simt nisipul lângă mare,
S-alerg nebun prin lan de grâu,
Mi-e dor să trec înot un râu.

Mi-e dor să sar într-o băltoacă,
Să ies cu prietenii la joacă,
Să stăm până târziu afară,
Mi-e dor de zgomotul în vară.

Mi-e dor de basme și povești,
Să zbor prin lumile cerești,
Să mă trezesc chiar de Ajun,
Mi-e dor să cred în Moș Crăciun.

Mi-e dor de tot și n-am regrete,
Nimic n-aș șterge cu-n burete,
Să plec în timp așa ... tiptil,
Mi-e dor să fiu din nou copil.

Alice said...

MESSAGE from Alice:
Dear friends,
Until we meet again, I’m wishing you all a wonderful rest of the season!
Sincerely,
Alice

Luminița Aldea - Slovele Lupului Singuratic said...

Am fost deosebit de încântată să particip la o întâlnire trasoceanică cu prieteni dragi!
La mine era dimineață. La voi seară. Am făcut un pod peste jumătate de glob pământesc și v-am trimis vești de la Suceava și din România despre cum am trăit această vară „bolnavă”. Am tras concluzia că doar vara a fost bolnavă, noi suntem sănătoși, cu dragoste de viață și hotărâți să ne trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima...
Poezie, duioșie, drag de a fi împreună și de a împărtăși gânduri, versuri, cântece - toate acestea le-am simțit în cele mai mult de două ore petrecute împreună. Tot ce a lipsit a fost un pahar de vin pe care să îl ciocnim și să ne spunem noroc, dar rămâne pentru data viitoare...

Marinela Dima said...

Mulțumim Alice pentru invitație, pentru timpul și energia investite în crearea acestui eveniment deosebit.

De asemenea, le mulțumim tuturor participanților care prin efortul lor au făcut posibila aceasta seara emoționanta.

Am fost impresionați de atmosfera plăcuta și călduroasă care s-a creat pe parcursul întâlnirii virtuale.

Ne bucuram deja sa participam la evenimentele viitoare!

Marinela și Brăduț Dima

Rodica Phillip said...

Dragă Alice, te admirăm din nou pentru simțul tău de organizare și subiectele unice, cât și pentru fiecare detaliu pus în organizarea acestei serate literare.
Mă bucur așa de mult că am avut prilejul să prezint creația artistică “Luceafărul”, de Mihai Eminescu, pictată și caligrafiată în România cu mai mult de 40 de ani în urmă, de Dan Bujdei, membru al familiei noastre.
Îți mulțumim pentru invitație și efortul pus în realizarea acestei întruniri virtuale organizate ca de obicei cu succes datorită talentului și sărguinței tale, cât și dedicația pentru cultura Română.
A fost o plăcere să cunoaștem noii participanți și în același timp să privim la fețele prietenoase, calde și inteligente a celor pe care i-am întâlnit ulterior în Vancouver.
Rodica și Dean Phillip

Asiza said...

Mulțumesc mult Alice penttu invitație, mereu îmi face mare plăcere sa particip la seara ta literară.
Ve îmi place foarte mult, săi aud voce lui domnul Trandafir cântând și recitând poezii compuse de dânsul.
Cu drag,
Asiza

Teodor Trandafir said...

Draga Alice,
Primeste te rog multumirile mele pentru invitatie, precum si felicitarile mele pentru cum ai condus si de aceasta data seara literara, care a fost o reusita!
Si tema pusa in discutie a fost foarte bine aleasa si de actualitate, fapt ce s-a vazut si din insufletirea cu care au luat cuvantul toti participantii.
Multumesc mult si dragutei Doamne Asiza pentru aprecierea facuta la adresa mea si a creatiilor mele. Si mie imi place modul placut cum vorbeste Dna. Asiza si de tot ce spune ea in cadrul Cercului “Alice & friends”. Felicitari!
De asemenea, apreciez ca fiind laudabila si fructuoasa participare celorlalti membri ai Cercului, prin discutiile frumoase purtate.
Cu stima si urari numai de bine,
Marcela si Teodor

Dorina Cornelia Aldea said...

Draga Vara, ce mult te-am asteptat! Asa «ciudata» cum esti, tu ai fost subiectul discutiilor noastre, a participantilor la Seara Literara, din 28 august, organizata de Alice.
Si…..poate crezi ca de-a lungul timpului s-a spus totul despre tine? Ca subiectul este «tocit»? Ei bine, nu este asa! Pentru ca tot ce spui si cum spui, despre vara, poate fi o bucurie, o rascolitoare poveste, o lectura ce te cucereste. Iar cei prezenti s-au intrecut in a spune povesti, poezii, ganduri, amintiri despre tine, pentru ca tu esti anotimpul care ne incarca de pozitivitate, de veselie, de bucurie. Pentru ca tu esti magica, draga Vara!
Au fost si cateva comentarii legate de alte teme, umor, glume, chiar si unele tachinari dragute. Toate aceste «ingrediente» ma fac sa spun ca a fost o seara frumoasa, placuta si prieteneasca, chiar daca a fost lipsita de imbratisari.
Multumesc Alice, pentru efortul de a organiza aceste Seri Literare care nu sunt regii, nu sunt finantate, nu sunt sponsorizate. Sunt intalniri de suflet la care ne bucuram de fiecare zambet pe care il primim si il daruim, de fiecare lacrima care ne mangaie obrazul de bucurie sau tristete. Iti multumesc pentru ca tu inlesnesti intalnirile cu prietenii, iar intalnirea cu oamenii prilejuieste si reinoada viata sociala, ne face viata mai frumoasa.
Fie ca aceste seri literare sa dainuie multi ani!
Felicitari, draga Alice!
Cu drag, va doresc tuturor o toamna frumoasa!
Dorina

Dana Secu said...

O seară super frumoasă petrecută cu prieteni de aici, in Canada, cît și din România. Ce frumos că ne putem alătura cu toții la astfel de evenimente prin intermediul tehnologiei!
Deși am ascultat mai mult decît am vorbit, pentru mine vara este o perioadă foarte încărcată cu activități în aer liber. Îmi place natura extraordinar de mult și aceasta mă încarcă de energie și mă pregătește pentru o săptămână nouă de lucru. Anul acesta, datorită situației globale pe care o trăim am crezut că voi avea o vară lipsită de activități, dar a fost total diferită. Am avut ocazia sa merg în drumeții, în zona casei, care m-au făcut să apreciez și mai mult locul în care trăiesc. În plus am mers cu paddle bordul ceea ce nu am crezut vreodată că voi face! Și am reușit cu adevărat să mă bucur din plin și de mica grădină pe care o am.
Mulțumesc Alice că ne-ai adunat din nou pe toți și mă bucur nespus să văd cum crește numărul prietenilor acestui grup și că reușim să ne conectăm și să ne cunoaștem!
Daniela

Monica Tatar said...

Draga Alice,
M-am bucurat din nou, alaturi de toti invitatii tai, sa particip la aceasta video conferinta cu tematica "vara".
Ca intodeauna la intalnirile tale, s-a creat si de aceasta data o atmosfera relaxanta, placuta si prietenoasa. Chiar daca aceasta vara a fost atipica datorita restrictiilor impuse de pandemie, toti invitatii tai au adus printr-un entuziasm pozitiv cate o poezie sau o istorioara ce a facut ca aceasta intalnire vituala sa creeze o legatura dinamica si apropriata, ignorand distanta.
Multumesc frumos pentru efortul tau sa ne intrunesti si sa organizezi aceste frumoase si speciale intalnirii si de asemenea apreciez profesionalismul si simtirea din scrierile tale!
Multumesc!
Monica

Anca Pirvu said...

Cred ca toata lumea este familiara cu expresia “Doamne, nu da omului cat poate sa duca”. Situatia mondiala din ultimele luni a demonstrat inca odata ca omul are puterea de a trece peste orice incercare, in special daca e inconjurat de familie, prieteni, cunoscuti, co-nationali, co-pamanteni…omul isi continua drumul vietii cu speranta intr-un viitor mai bun.
Tehnologia prezenta face ca distanta sau timpul sa nu mai fie piedici de netrecut.
Un simplu link de la Alice, un simplu click si ne trezim inconjurati de prieteni. Oportunitatea de a impartasi impresii despre aceasta vara neobisnuita dar si muzica si versurile care aduc speranta si incredere in suflet, te fac sa privesti inainte cu speranta si sa pasesti parca mai putin sovaitor spre viitor.
Am sa inchei cu o alta expresie cunoscuta “dar din dar se face rai” asa ca haideti sa continuam sa daruim…un cuvant bun, un cantec, un vers si de ce nu, un link….
Numai bine,
Anca

Rodica Susnea said...

A fost o seara culturala speciala. Dar si mai speciala pentru suflet. O seara cu poezii, proza si exprimare libera despre bucurii, doruri, nostalgii, speranta.
Alice, prin tema aleasa, ne-a reamintit sa pastram permanent vara in sufletele noastre.
Va multumesc tuturor, dragi prieteni mai vechi sau mai noi!
Rodica

Alice said...

Multumesc frumos pentru comentariu si participare! Mi-a facut o placere deosebita sa putem sta de vorba cateva ore pe o tematica de actualitate, sa ne putem deschide sufletele unii fata de altii si sa ne incurajam, re-afirmand cat de important este sa ramanem pozitivi.
Sigur, cu proxima ocazie o sa ciocnim si acel pahar de vin.
Pana atunci, numai bine!
Alice

Alice said...

Dragii mei,
Inca odata, cu multa placere, doresc sa va urez un calduros ”Bun venit!” la cercul meu...prezenta voastra la intalnirile noastre creste armonios grupul.
Mi-a facut o reala placere sa stam de vorba in prag de seara...sa depanam amintiri, sa schimbam impresii, asa – de la suflet pentru suflet.
Pana la urmatoarea revedere, va doresc numai bine!
Alice

Alice said...

Dragii mei,
Prezenta voastra m-a incantat intr-un mod deosebit si inca odata sincere multumiri pentru participare!
Pe de alta parte, draga mea Rodica, cartea pe care ne-ai prezentat-o este intr-adevar de exceptie si ma bucur ca am reusit sa o facem cunoscuta grupului prezent.
De asemenea, sincere multumiri pentru caldele cuvinte apreciative, care sunt primite cu multa pretuire.
Pana la proxima revedere va doresc la amandoi multa sanatate, pace si bucurii!
Alice

Alice said...

Cu multa placere, scumpa mea si cu mare drag o sa te astept si la viitoarele intalniri de grup.
Fiecare seara literara este speciala, inedita in felul ei, la fel ca si aportul participantilor.
Personal, nu pot decat sa fiu extrem de incantata de placuta contributie a invitatilor mei.
Te imbratisez cu drag,
Alice

Alice said...

Dragii mei,
Sincere multumiri pentru mesaj, prezenta si sustinere! De fiecare data de cate ori puteti participa ma bucur foarte mult.
Intr-adevar discutiile purtate au fost deschise, frumoase, de sufltet si pentru suflet, ceea ce nu poate decat sa ne bucure pe toti.
In continuare va doresc un sfarsit de vara linistit, cat si o toamna bogata!
Cu bine,
Alice

Alice said...

Draga mea Dorina,
Sincere multumiri pentru comentariul plin de frumos, caldura si blandete! Ma bucur mult ca te-ai simtit bine alaturi de toti invitatii serii si ca impreuna am reusit sa cream acel arc ce ne-a permis conectarea de la suflet la suflet, intr-un mod liber si autentic, chiar daca fizic ne desparteau kilometrii si chiar mari si tari.
Personal, imi face o placere absolut deosebita sa pot organiza intalniri de calitate, cu prieteni care sunt pe aceeasi lungime de unda si in cadrul carora sa ne putem exprima, intr-un mod sincer si deschis, impresiile legate de tematica aleasa.
Acum imi vine in minte un citat al lui Dostoiesvski, care spune ca parca viata este mai frumoasa atunci cand este frumos ceea ce faci.
Inca odata, multumiri pentru toate gandurile bune, pline de dragoste, lumina si bunatate!
Te imbratisez cu mult drag si pana la proxima revedere (pe calea undelor) iti doresc numai bine – atat tie cat si ingregii familii!
Alice

Alice said...

Cu multa placere, Dana si la randu-mi iti multumesc si eu – atat pentru mesaj, cat si pentru participare...ma bucur mult ca ai avut o vara frumoasa, plina de activitati in aer liber....sanatate curata!
Da, chiar asa-i cum spui...este tare frumos ca din cand in cand sa mai putem sta si de vorba, intr-un mod tihnit si placut, despre subiecte de interes comun.
Personal, sunt extraordinar de incantata ca grupul nostru creste intr-un mod asa de placut!
Cu mult drag o sa te astept si data viitoare.
Alice

Alice said...

Iti multumesc frumos pentru caldele cuvinte apreciative, Monica...simt ca le-ai scris din suflet, le percep autenticitatea si doresc sa sti ca le pretuiesc foarte mult!
Ma bucur ca te-ai simtit bine alaturi de invitatii serii.
Cu totii suntem foarte avantajati ca tehnologia ne ofera multiple posibilitati de conectare....pentru noi este suficient doar sa dorim sa luam legatura unii cu altii, ceea ce pana la urma se traduce doar printr-un simplu gest de bunavointa.
Pana la urmatoarea intalnire iti doresc numai bine, Monica!
Cu drag,
Alice

Alice said...

Bine le-ai sintetizat tu Anca si chiar asa si este....indiferent de situatie, pana la urma viata isi urmeaza cursul!
Da, sa continuam sa facem bine, pentru ca acest lucru o sa continue sa ne aduca multa liniste si pace.
Pe curand,
Alice

Alice said...

Multumesc frumos pentru mesaj, Rodica! Participarea ta mi-a facut o reala placere si ma bucur mult sa aud ca te-ai simtit bine! A fost chiar relaxant sa fim impreuna si sa povestim de la suflet la suflet, in pace bucurandu-ne de linistea unei seri frumoase.
Cu mult drag o sa te astept si la viitoarele intalniri.
Numai bine,
Alice