This
Friday (August 2’19) I was absolutely
delighted to be able to meet with a group of dear friends at a public library
to celebrate the current summer season.
Before our evening together began, I was happy to be able to greet them all with the famous piece, called “The Lonely Shepherd“, by Gheorghe Zamfir (who is a famous Romanian Master of the pan flute).
Additionally, the French lavender and the Egyptian geranium oils from my aromatherapy diffuser filled the room with a very suave and relaxing summery fragrance, truly appropriate for the moment.
While at this page I’m happy to share that new friends are continuously joining us, so we had a brief round of introductions around the circle, which allowed my guests to feel very comfortable with each other, and facilitated a true heart opening experience deeply enjoyed by all.
Before our evening together began, I was happy to be able to greet them all with the famous piece, called “The Lonely Shepherd“, by Gheorghe Zamfir (who is a famous Romanian Master of the pan flute).
Additionally, the French lavender and the Egyptian geranium oils from my aromatherapy diffuser filled the room with a very suave and relaxing summery fragrance, truly appropriate for the moment.
While at this page I’m happy to share that new friends are continuously joining us, so we had a brief round of introductions around the circle, which allowed my guests to feel very comfortable with each other, and facilitated a true heart opening experience deeply enjoyed by all.
Then our program continued with a number of presentations, which I will briefly list below.
Our dear friend Dorina Aldea brought a beautiful summer journal featuring their trip to Alaska, where they got acquainted with the existence of the Romanian historical figure, George Pomutz.
Dorina was kind to submit the essay she wrote and read that evening to all, and for the convenience of our readers, it is published in the comments section.
Portrait: George POMUTZ (1818-1882)
George Pomutz was a Romanian Revolutionary, American Civil War General and US Diplomat.
He was “a young Romanian who had fought for freedom in the 1848 revolution, and later immigrated to America. His name in Romanian language means ’little tree’. Once on American soil, he volunteered for Lincoln's Army and fought in some of the key battles of the Civil War including Vicksburg and Atlanta. Then he went on to become a general in the army and later an American diplomat, serving in Russia where he helped negotiate the American purchase of Alaska. In 1944, long after his death, the Romanian community in the United States donated money to build a battleship, named for Romanian-American General George Pomutz. The ship named for the ’little tree’ served in peace and war, always a symbol of strength and vigilance. “
In
the comments section I am publishing a more
detailed biography featuring the life of this Romanian
general.
Further, our friend Doina introduced us Daniela Miga, who was the God mother of her children. Also, Doina read to the entire group a chapter from a book written by Daniela Miga (book which nowadays exists only in manuscript format), describing a childhood summer and the time she spent in her family garden, in Constanta, Romania.
Portrait: Daniela MIGA (1917-1999)
Daniela Miga – a poet, writer and artistic decorator, was the daughter of Ernestina and Ion Miga (who was a well known pharmacist in Constanta, Romania). In the comments section I am publishing few articles in original, which refer to Daniela Miga as well.
Further, our friend Doina introduced us Daniela Miga, who was the God mother of her children. Also, Doina read to the entire group a chapter from a book written by Daniela Miga (book which nowadays exists only in manuscript format), describing a childhood summer and the time she spent in her family garden, in Constanta, Romania.
Portrait: Daniela MIGA (1917-1999)
Daniela Miga – a poet, writer and artistic decorator, was the daughter of Ernestina and Ion Miga (who was a well known pharmacist in Constanta, Romania). In the comments section I am publishing few articles in original, which refer to Daniela Miga as well.
Then our dear friend Adina introduced to the entire group her lifelong friend, the Romanian poet, Monica Pillat and recited one of her works, called “Mergeam prin Balcic“ (the entire poem is published, in original, in the comments section).
Portrait: Monica PILLAT
Dr. Monica Pillat is professor of English & American Literature, writer, poet, literary critic & editor, just to name a few of her beautiful professional achievements.
In the comments section I am posting few biographical notes, as publicly circulated by Humanitas Editorial House.
To our further delight, our evening together continued with the presentation of Sandu, who introduced us a book called “Toward the heights of success (The happiness formula) “, written by Pavel Corutz. Needless to say how exited everyone became when Sandu was kind to share that happiness is something we all can learn, emphasizing that after all happiness is a choice. The concept in itself ignited an interesting series of conversations, which definitively will continue to some extent during our future sessions.
At this point, our dear friend Adina, who is also a PhD. in neurobiology, confirmed that from a scientific stand point, neuropathic highways could be modified by proper thinking.
Also, a number of applied psychology remarks ensued from the entire group and the name of Jordan Peterson surfaced (Dr. Peterson is a Canadian clinical psychologist, a renowned professor of psychology and public speaker).
Then our friend Ileana further elaborated on some psychological aspects of our modern society, highlighting the contemporary trends of personality transformations. Later, in order to remain true to our topic of the day, the current summer season, Ileana recited for us all the poem “Vara la tara“, by George Toparceanu (the entire poem is published, in original, in the comments section).
Next, our friend Lidia recited the poem “Cine poate sti“, by Ana Blandiana, who is a Romanian poet, essayist, and political figure, considered one of the leading contemporary authors (the entire poem is published, in original, in the comments section).
Last, but not least, our friend Camelia recited the poem “Zi de vara“, by George Toparceanu (the entire poem is published in the comments section).
After all the presentations were delivered, I was very pleased to congratulate two of our dear friends who just recently (only few weeks ago) became grannies; a bunch of good wishes were neatly written in the greetings cards our two friends were gifted with.
Without any doubt, time was flying by very fast. We wrapped up the evening together with light refreshments, snacks many of us brought, and lengthy conversations.
As things nicely unfolded during the time we spent together, once again I realized how delightful and nourishing could be to spend time with like-minded people; the instant synergy that is created during our group conversations always is warming up our hearts from inside out and that in itself is truly beautiful!
Anyhow, once again, by this note as well, I’m extending my sincere appreciation to my dear friends who were able & willing to put few hours aside so we could meet at the end of another long week to discuss poetry, summer journals, national history, society trends, cultural movements & life in general. Kudos to each of them!
Till we meet again, my best greetings to all!
Alice
33 comments:
BIOGRAPHIES
George Pomutz
***
– Biography –
George Pomutz was born in the Habsburg Empire in a county of Bichis (Bekes in hungarian) at Gyula - a town with a strong Romanian ethnic population.
After the 1848 revolution in which pomutz took an active part he migrated to America.
At the beginning of the American Civil War, Pomutz enrolled in the Unionist Army as lieutenant of the 15th Infantry regiment of Iowa,. He was wounded sat the Battle of Shiloh. In May 1864 Pomutz was appointed Provost Marshal of the 17th regiment. In August 1864, he returned to the 15th regiment, which he commanded in the Battle of Atlanta. He was promoted to Major General on March 13, 1865.
After the end of the Civil War, Pomutz returned to Keokuk. On February 16, 1866, he was appointed Consul of the United States in Saint Petersburg, Imperial Russia, serving in that capacity till September 30, 1870. During that period, he was involved in the negotiations for the Alaska Purchase. Later he became the American Consul general in Saint Petersburg, serving from June 17, 1874 until his death there, in 1882. He was buried in Smolensk.
The Liberty ship SS George Pomutz was named after him. Launched August 3, 1944, the ship served till 1970.
On August 14, 2004, a statue of Pomutz was unveiled at the Falling Asleep of the Ever-Virgin Mary Cathedral in Cleveland, Ohio
POEMS RECITED and EXCERPTS FROM THE OTHER MATERIALS PRESENTED
PART 1
Daniela Miga
***
Referinte bibliografice
***
- Fragment preluat de pe forumul “Constanta istorica“-
***
O altă poveste a evreului rătăcitor (de Silvana Cojocăraşu)
Cu ceva timp în urmă, evocând cu doamna Florica Cruceru, una dintre marile personalităţi născute în Mangalia interbelică, figuri ale vremurilor de altădată, dumneaei din propriile amintiri, eu din cele transmise mie sub forma povestirilor, mi-a mărturisit că a descoperit, din întâmplare, o poveste de viaţă fascinantă, legată de oraşul în care trăieşte acum, Constanţa. „Ai auzit de Miga, nu-i aşa?” Farmacia Miga... cum să nu fi auzit, este şi astăzi reperul meu în centrul oraşului. „Draga mea, am descoperit o poveste de viaţă extrem de tristă.” Şi mi-a oferit o carte: Daghani, „Scrisori către Daniela” (Editura Europolis, Constanţa, 2009, ediţie îngrijită de Florica Cruceru, traducere şi note Michaela Roşioru).
Daniela, am aflat, este Daniela Miga (1917-1999), scriitoare, artistă decoratoare, fiica lui Ion şi a Ernestinei Miga, iar edificiul cu trei etaje, construit la începutul secolului al XX-lea în centrul Constanţei (azi peste drum de Muzeul de Artă), este casa părinţilor, casa copilăriei. Farmacia lui Ion Miga – farmacia Miga – se află la parterul clădirii, spaţiu care, de peste 75 de ani, are aceeaşi destinaţie, indiferent de regimuri istorice sau de proprietari.
Daghani, Arnold Daghani – primul lucru pe care îl aflu şi care îmi atrage atenţia este nota referitoare la coperta cărţii, „fotografie a lui Arnold Daghani în Vence (anii 1960)”. Vence, în sudul Franţei, aceeaşi localitate unde s-a stabilit şi Chagall? Răsfoind cartea, aveam să descopăr că nu este singura coincidenţă. Mitul evreului rătăcitor, ilustrat şi de Chagall, se regăsea într-o altă poveste, mai puţin cunoscută.
Şi aveam să descopăr nu o simplă carte cu corespondenţă, ci cartea unui destin recompus prin scrisori. Deşi, la o primă vedere, am o reţinere în a parcurge literatură de corespondenţă – scrisori - pe care le consider absolut personale, cu toate sensurile pe care termenul le implică şi poate, tocmai de aceea, prea sincere, cum numai cu tine însuţi şi cu cel cu care vrei să împărtăşeşti cele mai ascunse gânduri poţi fi, ceea ce scrie Daghani depăşeşte corespondenţa. Sunt, mai degrabă, manifeste către sine însuşi, un sine dedublat, sau către o epocă istorică, ca să nu se uite nimic.
Daghani, artist necunoscut în România, a părăsit definitiv ţara în 1958, plecând cu familia în Israel. S-a născut la Cernăuţi, în 1909, cu numele Arnold Corn (Daghani este pseudonim adoptat din 1944, „dagan” în limba ebraică însemnând „corn”). După liceu, face studii libere de pictură şi frecventează, fără să absolve, Academia Regală din Munchen. Lucrează la o editură, la o firmă de publicitate, este traducător de engleză, germană şi franceză. Din 1941 se stabileşte cu familia la Cernăuţi, dar, în 1942, este deportat pentru muncă forţată în Transnistria, în lagărul Mihailovska. Aici face portretele ofiţerilor şi este trimis să execute un mozaic pentru locuinţa unui ofiţer în satul Gaisin, de unde va fugi, cu ajutorul unui sătean. Peste câteva luni, întreaga populaţie a lagărului, inclusiv ţăranul care l-a ajutat să fugă, vor fi împuşcaţi. În 1944 se repatriază la Bucureşti. Publică fragmente din „Jurnalul din lagăr”, lucrează în propriul atelier, fără să expună. Pentru a-şi întreţine familia, face traduceri şi predă lecţii de engleză. Aşa o cunoaşte, în 1946, pe Daniela Miga, de care îl va lega o puternică prietenie, până la sfârşitul vieţii. În 1947, publică la Bucureşti, la Editura Socec, jurnalul din lagăr, sub titlul „Groapa e în livada cu vişini”, ilustrat cu 16 desene proprii.
PART 2
Daniela Miga
***
Referinte bibliografice
***
- Fragment preluat de pe forumul “Constanta istorica“-
***
O altă poveste a evreului rătăcitor (de Silvana Cojocăraşu)
În 1958, împreună cu soţia, pleacă în Israel şi lasă Danielei sute de lucrări. În ţara de origine nu se acomodează, expune prea puţin, lucrează fără să expună şi, mai ales, fără să vândă. Lucrează, tot fără onorariu, vitralii şi icoane pentru biserici ortodoxe şi catolice, fiind chiar învinuit că în opera sa se vede orientarea către ortodoxism şi bizantinism. În 1960 părăseşte definitiv Israelul. După „etape” la Neapole, Roma, Milano, Zurich şi Paris se stabileşte la Vence, unde va rămâne până în 1971. Aici îl cunoaşte pe Marc Chagall, însă cei doi nu se înţeleg deloc.
Din 1971 se stabileşte la Jona, în Elveţia, până în 1978, când pleacă la Hove, Anglia. Din 1983 primeşte cetăţenia britanică. În 1984, la Brighton, i se organizează marea retrospectivă a operei sale. Anul următor, la doar câteva luni după moartea soţiei, sfârşeşte drumurile, în sanatoriul din Hove.
Drumurile vieţii, de zi cu zi. Căci „cealaltă” viaţă rămâne „prinsă”, pentru totdeauna, în scrisorile pe care le va scrie, aproape zilnic, Danielei. Trăind în ele, trăind prin ele, visând şi imaginând viaţa pe care şi-ar fi dorit-o, în ţara în care a rămas, cu mintea şi inima. Nu s-a gândit, probabil, niciodată că într-o zi scrisorile sale vor fi publicate. Şi totuşi, ele constituie şi se reconstituie astăzi într-un volum ce poate fi încadrat în literatura memorialistică, dar şi de jurnal şi note de călătorie, completând imaginea şi personalitatea unui artist.
Numele Arnold Daghani este necunoscut în România. Nici Petru Comarnescu, nici Barbu Brezoianu, critici cu care era prieten şi care i-au cunoscut opera şi chiar l-au vizitat, la Vence şi Jona, nu au scris despre el. Nu a fost cunoscut ca artist nici chiar de conaţionalii săi, numele lui nefigurând în ediţiile lucrării „Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie” (1999, 2004), coordonate de Nicolae Cajal şi Hary Kuller, nici în „Dicţionarul pictorilor evrei” (2004) al lui Lucian Regenbogen.
„Am cunoscut-o pe Daniela Miga în 1986, adresa ei din Bucureşti mi-a fost comunicată de domnul doctor Mihai Miga, nepotul ei”, mărturiseşte doamna Florica Cruceru în prefaţa cărţii. „Interiorul în care locuia Daniela Miga, din cartierul Drumul Taberei, era modest. Prezenţa sa îi conferea însă o aură specială, iar ochii i se luminau când vorbea de pictorul Arnold Daghani. (...) Când mi-a arătat corespondenţa – pe care cartea de faţă o prezintă – păstrată în plicuri, grupată pe ani, i-am cerut pe loc să mi-o încredinţeze, un scurt timp, pentru a copia scrisorile. (...) Daniela mi-a înmânat scrisorile cu încredere, dar şi cu oarecare strângere de inimă. Nu-i plăcea să trăiască fără să le aibă în preajmă, cum spunea, fapt pentru care i le-am înapoiat foarte repede, după copiere.”
PART 3
Daniela Miga
***
Referinte bibliografice
***
- Fragment preluat de pe forumul “Constanta istorica“-
***
O altă poveste a evreului rătăcitor (de Silvana Cojocăraşu)
Astăzi, acestea au devenit „Scrisori către Daniela”, şi mai mult decât atât: radiografia unor societăţi, a unei epoci istorice, a unui destin artistic. A unui mit, pe care istoria îl repetă, „du juif errant”.
Radiografia tristă a singurului loc de refugiu al artistului, neadaptat în locurile unde ajunge, şi care pare că trăieşte numai când „se retrage” în turnul său de fildeş – scrisorile şi telegramele pe care le trimite acasă, zilnic, la început, apoi din ce în ce mai rar, de Paşti, de Crăciun, de ziua Danielei: „À propos de simţit bine, singurul gând care mă consolează este să-ţi scriu. Acum sunt la poştă şi îţi scriu această scrisoare. Pe 4 februarie, când ţi-am trimis o scrisoare de la Tel Aviv, eram într-un magazin şi îţi scriam cu un stilou pe care îl împrumutasem de la vânzător (fără să-l cunosc; este magazinul de unde am cumpărat hârtie de scris).”
Corespondenţa acoperă 23 de ani, între 1 ianuarie 1959 (la 3 zile după plecarea definitivă din România) şi 24 martie 1982. Într-una din primele scrisori, mărturiseşte:„De-ai fi alături de mine! Trebuie să mă gândesc la momentul când trenul a plecat din gară cu toată viteza. Asta a fost prima mea înmormântare. N-am vrut, dar n-am avut de ales.”
“Sunt nefericit”, scrie pe marginea unei scrisori. Descoperim, în corespondenţa aproape zilnică de început, dincolo de nevoia de comunicare, întâlnirea nefericită a artistului cu Israelul: hoteluri ieftine, sărăcie, promisiuni care nu se concretizează. Ierusalimul “are o atracţie nedefinită şi te prinde, dacă îi înţelegi farmecul. Totuşi, nu pot spune că mă simt acasă”, iar în altă scrisoare: “Până acum nu mi se arată nimic la orizont. Trăiesc din datorii. Să sperăm că până la urmă voi reuşi cu lucrările mele. Nu mi-e de mine, cât de marea dorinţă pe care o am şi pentru care vreau să lucrez. O ştii, draga mea.”
Dezamagirea este foarte mare. Spre finalul anului 1960, părăseşte definitiv Israelul, pleacă în călătorie în Italia, apoi se stabileşte în sudul Franţei. Părăseşte şi cultul mozaic, devenind protestant (din scrisori aflăm că, dacă ar fi rămas în România, ar fi trecut la religia ortodoxă).
Scrisorile dezvăluie suferinţele omului şi artistului apatrid până în 1983 (când, împreună cu soţia, devin cetăţeni britanici): munceşte mult, în condiţii grele, mereu fără bani, fără atelier, cu probleme de sănătate, pierzându-şi, datorită neajunsurilor, încrederea în oameni şi în sine. Ajunge să scrie din ce în ce mai rar, pentru că prezentul îl înghite. Iar depărtarea îşi spune cuvântul. Se autodefineşte “evreul rătăcitor”, “călător fără voie”. Corespondenţa se transformă: dacă la început scria totul cu amănunte, înverşunat pe distanţă (cerând amănunte despre prieteni şi cunoscuţi de acasă, fotografii), încercând să nu piardă niciun amănunt, să spună tot şi s-o facă pe Daniela martora vieţii lui departe, după un timp începe să scrie strictul necesar, semnează în numele lui şi al soţiei, care în final, când nu mai poate scrie din cauza bolii, îi preia corespondenţa. Trăieşte în sărăcie, dar creează: desene, pictură în ulei pe hârtie (din lipsa banilor pentru pânze şi rame), colaje cu ziare, reviste şi materiale textile, sculpturi în diverse materiale, vitralii. Creează până spre sfârşitul vieţii, chiar şi atunci când mâinile i se mişcă în continuu, “ca nişte fluturi”, lucru ce, miraculos, nu-i afectează desenul.
PART 4
Daniela Miga
***
Referinte bibliografice
***
- Fragment preluat de pe forumul “Constanta istorica“-
***
O altă poveste a evreului rătăcitor (de Silvana Cojocăraşu)
Recunoaşterea va veni târziu, în ultimii ani de viaţă, când Daghani era deja bolnav şi internat într-un sanatoriu din Hove, de unde a şi cooperat cu organizatorii pentru selecţionarea operelor din expoziţie şi catalog, eveniment ce s-a produs în cadrul Festivalului de la Brighton din 4-24 mai 1984.
Acea expoziţie, reunind peste 500 de lucrări ale artistului, a fost începutul recunoaşterii operei sale, survenită la sfârşitul drumului vieţii sale.
La Sussex a fost înfiinţată o fundaţie ce poartă numele artistului, prin care se organizează evenimente menite a face cunoscute lumii operele sale, ajunse la peste 4000 de lucrări.
În prefaţa volumului, doamna Florica Cruceru atrage atenţia că “există în România peste 1000 de lucrări semnate de Arnold Daghani. În 1992, Carola Grindea, executor testamentar al lui Daghani, a donat Muzeului Naţional de Artă din Bucureşti 500 de lucrări, iar Muzeului de Artă Constanţa alte 200. Daniela Miga a dăruit Muzeului de Artă Constanţa, odată cu basorelieful semnat de Gherghe Anghel, şi 240 de desene, colaje, laviuri, în 1999. Doamna Manuela Miga a încredinţat domnului Pavel Şuşară din Bucureşti alte 140 de lucrări, rămase de la Daniela, pentru o expoziţie, a cărei organizare este iminentă”, scria în aprilie 2009...
… iminentă... o expoziţie... în România... cine-i Daghani?...
Monica Pillat
***
– Biography –
(as publicly circulated by Humanitas Editorial House)
MONICA PILLAT, n. 1947 la București, fiica lui Dinu şi a Corneliei Pillat. Absolventă a Facultăţii de Limbi Germanice, Secţia engleză-română (1970). Doctorat în literatură comparată (1978). Profesor de literatură engleză şi americană la Catedra de limbi străine a Institutului Pedagogic din Bucureşti (1970−1972), apoi la Catedra de literatură engleză a Facultăţii de Limbi Străine, Universitatea Bucureşti (1973−2005). Membră a Uniunii Scriitorilor, secţia poezie. Autoare de cărți de poezie, proză, critică literară, literatură memorialistică și editoare. A îngrijit volumele de corespondență ale familiei Pillat și a editat, împreună cu George Ardeleanu, seria de autor Dinu Pillat.
Eseu scris si prezentat de Dorina Aldea
*
Partea 1
*
CROAZIERA SPRE “CUTIA DE GHIATA”
De cand eram eleva si aveam un atlas frumos, primit cadou, de atunci calatoream imaginar in toata lumea. Asa se face ca daca ar fi sa imi inventez un slogan, acesta ar fi „calator dintotdeauna”. Chiar si cand nu imi permiteam sa plec din tara, citeam, ma documentam, calatoream cu gandul si imi planificam urmatoarele calatorii – doar in mintea mea. Dar croaziera in Alaska a fost harazita inainte, de catre Domnul, pentru ca daca nu ajungeam in Vancouver, unde tot Dumnezeu ne-a adus, nu ne-am fi gandit si nici n-as fi visat la aceasta excursie. A fost o calatorie diferita, intr-un loc despre care stiam foarte putine lucruri.Este foarte departe, iar locuitorii de acolo glumesc spunand ca, pentru a ajunge in statul lor, trebuie sa calatoresti pana la capatul pamantului + inca 2 ore. Au mare dreptate. Dar noi, eu si sotul, am ajuns in cel de-al 49-lea stat al Americii care este unul dintre cele mai frumoase state, din cele 50 ale SUA, calatorind cu Celebrity Infinity, timp de 7 zile.
Alaska este o chemare spre lumea primordiala de dinainte ca pacatele lumii, numite “civilizatie”, sa pangareasca totul, revarsand peste toate blestemul vinovatiei noastre. Aici insa, natura scutita de contaminarea produsa de prezenta oamenilor ne readuce aminte de “ce si cum ar fi putut sa fie”.
Legat de aceasta croaziera, spre “cutia de ghiata”sau “gradina uruslui polar” as avea multe, foarte multe de povestit. Am vazut multe locuri unde respiratia se opreste odata cu timpul, iar minutele devin ore ale universului. Am vazut frumuseti neharazite privirii curioase a omului. Am admirat viata linistita din aceasta parte a lumi cu oameni frumosi pe care timpul nu-i grabeste. Cei ce au vazut aceste locuri nu au cum sa le uite iar celor ce nu au ajuns in Alaska l-as sugera sa o faca atata timp cat - Hubbard Glacier mai exista inca.
Dupa doua zile si doua nopti calatorind numai pe apa a sosit, ziua de 15 iulie, prima zi care am petrecut-o numai pe uscat. In fiecare seara gaseam in camera oferte cu excursiile planificate pentru ziua urmatoare. Fiecare dupa puterea fizica sau financiara avea ceva de ales. Nicio varianta nu era obligatorie, asa ca fiecare turist isi putea alege orice varianta ce o considera confortabila, sau ramanea pe vas. Pentru ca noi, nu am fost si nici nu suntem aventurieri, nu ne mai ajuta nici picioarele, am ales a face un tur al orasului si al imprejurimilor, cu autocarul. Asa se face ca in aceasta excursie am avut bucuria sa aflu ca unul dintre cei care au faurit America de astazi este George Pomuţ, un erou al Americii care are radacini romanesti.
Eseu scris si prezentat de Dorina Aldea
*
Partea 2
*
CROAZIERA SPRE “CUTIA DE GHIATA”
Asadar, in ziua de 15 iulie, la ora 10 dimineata, autocarul soseste in fata vasului si dupa 10 minute pornim la drum, tinind in mana prospectul excursiei de o zi, fara sa stiu unde vom ajunge. Soferul care facea si oficiile de ghid isi ia rolul in serios din prima clipa. Cutia de viteza ii permite sa tina microfonul intr-o mana, in timp ce conducea cu cealalta si vorbea cu verva despre istoria si geografia locului. Soferul destul de jovial pentru a intretine o atmosfera vesela a incercat sa”ghiceasca” cati turisti sunt din alte locuri, in afara de cei din America si Canada, care reprezentau majoritatea. S-a oprit la noi. Voi sunteti europeni, nu? Oare cum a ghicit? Cu ce eram noi diferiti fata de ceilalti turisti?? Probabil ”broken English » era o banuiala ca venim din alte locuri mai indepartate. Da, suntem din Romania am raspuns fara retinere si chiar cu bucurie. Ei bine, acolo, de la acel sofer, foarte bine documentat, am aflat ca un general american de origine romana, George Pomuţ, a fost unul dintre negociatorii care au faurit America de astazi. In anul 1867, Rusia a vandut Statelor Unite ale Americii teritorul Alaska pentru suma de 7,2 milioane de dolari. La aceea vreme, tranzactia a fost destul de controversata in societatea americana. Marea intrebare in acele momente era de ce aveau Statele Unite nevoie de Alaska, numita in mod ironic "marele frigider". Ei bine, iata cate beneficii le aduce acum marele frigider americanilor. Primesc de acolo peşte (somon, cod, crab), carbune, metale pretioase, zinc si cherestea, iar, mai nou, turismul este tot mai apreciat si solicitat. Pe scurt, Statele Unite pot considera ca au facut o afacere buna cumparand acest teritoriu. M-am bucurat sa aflu ca romanul George Pomuţ are ridicata o statuie in statul Colorado, care ii consfinteste statutul de erou american, de origine romana, venit in America sa lupte pentru “idealurile nobile ale celor doua popoare”.
Pe 23 iunie 1944, o navă de tip Liberty a primit numele lui si a ramas in serviciu pana in 1970. Au fost ridicate statui in cinstea memoriei lui in Cleveland, Statele Unite si in Gyula, Ungaria. Un senator din Ohio i-a mentionat pe generalul George Pomut si capitanul Nicolae Dunca ca unii din numerosii soldati de origine romana ce au luptat intru pastrarea integritătii Statelor Unite. Iar l9 iulie 1997, cu ocazia vizitei presedintelui american Bill Clinton in Romania, acesta a evocat in discursul sau personalitatea generalului american de origina romana George Pomuţ ca pe unul dintre cei care au faurit America de astazi. La data de 14 august 2004, a fost dezvelita o statuie a Generalului Pomuţ in fata Catedralei orotdoxe cu hramul “Adormirea Maicii Somnului” din orasul Cleveland (Ohio, SUA).
Pot sa spun ca m-am simtit mandra cand am aflat ca acest brav erou cu radacini romanesti a primit onoruri de care se bucura cei mai de seama militari americani, a intrat in istorie, si a fost unul dintre cei care au luptat pentru pastrarea integratatii Statelor Unite. Dar..... in acelasi timp m-am simtit stanjenita de faptul ca a trebuit sa ajung pana acolo sa aflu ce rol important a avut romanul George Pomut pentru America.
Acum ce pot sa mai spun? O saptamana departe de ritmul obisnuit al vietii a fost o perioada de odihna si de reflexie. La varsta noastra avem nevoie si de una si de cealalta. Multumesc “cutie de gheata” ca ne-ai incalzit sufletele, cu frumusetile tale nebanuite, cu lumina stralucitoare a soarelui nordic, cu aerul tonic. Ai facut sa ne desprindem de lume si sa plutim in neant.
Ramas bun Alaska slabatica, intinsa si libera!
Poem
*
Mergeam prin Balcic
– De Monica Pillat –
Mergeam prin Balcic prima oară,
Sub nori scânteia sură marea,
Din pomi cădeau salbe de aur,
Pe stânci fulgerau cormoranii.
Ce nou îmi părea peisajul
Pe care-l ştiam din tablouri!
Prin aerul rece trecuse
Un stol de poeme uitate.
Doar umbra bunicilor...paşii,
Dulceaţa-nseratelor vremuri,
Bătaia în poartă şi casa
Deschisă ca scoicile goale...
Poem
*
Vara la tara
- de George Toparceanu -
Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor!
Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.
Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.
Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.
Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.
Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?...
Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat!)
Langa foc o baba surda
Si absurda
Spune ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana
Plina de banalitati.
Doarme-apoi adanc comuna...
N 3455
umai luna
Galbena ca un bostan
Iese mare si rurala
La iveala
Dintr-o margine de lan.
Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...
Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal!
D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma sa matai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai!
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate
Maturate, -
Dati-mi cinematograf!
Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva!
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin!
Poem
*
Cine poate sti
- de Ana Blandiana -
Cine poate sti
De unde vine vara
Si incotro se duce
Cintind
Caravana ei verde si aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pamint,
Ca-si trage bovara,
Din bostanarie,
Ca se naste in pepeni verzi,
In miezul lor
Stralucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereti
De porfir si nestemate
Si cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus fetita cuminte
Ca-si aduce aminte
Cum vara vine din copilarie
Si cum,
In miros de lapte, de fin si de fum
Aluneca de-aici,
Trasa de fluturi, de buburuze si de furnici
Inspre bunici.
Poem
*
Zi de vară
- de George Topârceanu –
Linişte. Căldură. Soare.
Sălciile plângătoare
Stau în aer, dormitând.
Un viţel în râu s-adapă
Şi-o femeie, lângă apă,
Spală rufele, cântând.
Şi din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros şi uniform:
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm.
Sub o salcie bătrână
Şi cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ţine de urât,
M-am culcat în fân pe spate, –
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecât.
Cântec, murmur, adiere
De zefir în frunze piere
Şi rămâne doar un glas
Care umple valea-ngustă.
Ia te uită, o lăcustă
Mi-a sărit tocmai pe nas!
Intr-o existenta cotidiana in care grijile de zi cu zi ne umplu timpul, dupa amiezile cu Alice ne aduc pace, bucurie si acel ceva de care fiecare din noi avem atata nevoie – hrana pentru minte si suflet. Se ne traiesti, Alice! Darul tau este marinimos si nespus de pretios.
Cu mult drag,
Maria
Vara, soare, lumina, galben, flori, prieteni – nu sunt doar simple cuvinte ci ele reprezinta frumosul din sufletul nostru, pe care l-am gasit in seara zilei de 2 august, la Seara Literara, organizata de Alice. O seara care a devenit ca o terapie, o seara in care am pastrat o atmosfera vesela caracteristica anotimpului vara, o bucurie pe care ti-o da stralucirea soarelui, parfumul florilor si dragostea celor din jur.
Alice este unul din oamenii frumosi, al carui chip – reflectand interiorul – emana optimism, iubire, daruire, blandete si are puterea sa se sustraga uratului impartind cu noi bucuria vietii prin intermediul acestor intalnirii. Ea are darul Divin de a scoate de la cei cu care converseaza tot ce au ei mai bun, printr-o simpla conversatie, plina de zambetu-i luminos si-i face sa simta ca in sufletul lor pluteste ingerul pacii si al dragostei.
Acolo am gasit cateva dintre cele mai bune lucruri din viata pe care le primesti gratis; imbratisarea, zambetul, rasul, amintirile iar mai nou am gasit Secretul Fericirii.
Oamenii cred ca fericirea se asteapta sa vina, iar la un moment dat ea va cadea din cer. Dar…nu este asa. Fericirea nu vine din cer, nu se numara in riduri si nici nu tine de varsta, ea vine din bucuria cu care privesti lucrurile din jur, de evenimentele din viata ta, iar lucrurile acestea le-am invatat acolo. Multumesc mult, Sandule! Te astepam sa mai vii, brat la brat cu fericirea.
Draga Alice, pentru ca tu esti un vazduh incarcat de lumina, de dragoste si bunatate, alaturi de tine aceasta seara mi s-a parut mai luminoasa. Si cum sa nu fie luminoasa daca tematica serii era vara? Si ce culoare este mai « asortata » cu vara, decat galbenul? Culoarea galbena este cea mai calda si poate cea mai insufletita culoare, simbolul tineretii, o culoare a lumii si vietii care era prezenta peste tot. Floarea Soarelui, emblema grupului noastru, fetele de masa si chiar bluza ta galbena, pe care nu intamplator o purtai in seara aceea, toate acestea mi-au adus entuziasm, buna dispozitie si o stare de bine, pentru care-ti multumesc.
Ei bine, acesta stare de bine o voi pastra cu drag, in sufletul meu, pana la urmatoarea intalnire.
Dar pana atunci iti doresc sa ai in continuare o vara frumoasa, luminoasa si-n drumurile tale sa te- ntalesti cu fericirea.
As mai completa :
« Sa-i amintesti te rog frumos adresa mea
Cand te-ntalesti cu fericirea
Casa cu flori, strada sperantei la parter
O mai astept si mai sper »
Dorina Cornelia Aldea
Vineri seara a fost o intalnire foarte+foarte vie, placuta, animata de noi toti, parca toti eram conectati la aceeasi sursa!!! Foarte reusita, informativa si totusi vesela si relaxanta. Ce tematica poate fi mai placuta decat vara????
Anotimpul vacantei!! Cu totii, indifferent de varsta, iubim vara si poate acesta a fost un motiv in plus pentru dinamica serii. Pe langa poeziile de vara amintite si de alte povestiri si amintiri, fiecare dintre noi a avut o gluma, un vers, o intamplare vesela … de vara.
Draga Alice iti multumesc mult pentru reusitele si placutele intalniri “Alice & Friens” care le organizezi, si ne mobilizezi si pe noi sa participam, sa schimbam informatii, sa ne pastram spiritul viu cu care am venit in Canada.. Sunt adevarate sau seri literare, sau commemorative, sarbatoresti, sau pur si simplu intalniri intre prieteni care au ceva in comun. Si iti multumesc frumos pentru invitatie.
Multumim!
E greu sa adaug ceva eseului apreciativ scris de Dorina - pot doar sa spun ca tot ceea ce a exprimat ea a rezonat perfect cu trairile mele - si probabil ale tuturor celor prezenti in seara aceea, de un efect aproape magic.
Cuvintele de multumire pentru inima pusa de Alice in a face posibile aceste intalniri de suflet sunt insuficiente; viata capata un inteles mai profund cand impartasesti asemenea momente cu oameni frumosi.
Ileana
Dragă Alice,
Întotdeauna am fost foarte încântată de ideea de a participa la un cerc de literatură. Iată că, datorită ţie, acest lucru a devenit posibil. Personalitatea ta optimistă, plină de căldură şi energie, face ca întâlnirile noastre să fie foarte plăcute şi relaxate. Pe lângă momentele în care unii dintre noi citesc câte o poezie sau un crâmpei de proză, se stârnesc discuţii interesante, amintiri, dialoguri voioase. Ne simţim cu toţii tare bine în cercul de prieteni ai lui Alice!
Doina
Draga Alice,
Iti multumesc frumos pentru invitatia ta de a participa la seara literara, pe tema verii.
Datorita tie am putut savura cu mare placere toate poeziile si scrierile citite acolo. Gandul si sufletul au calatorit inapoi in timp si m-am simtit din nou copil, increzator si fermecat de vara si vacanta.
Apreciez mult efortul tau de a mediatiza si coordona aceste intalniri, la care am participat in majoritate.
Eu stiu foarte bine ce multa munca depui sa sincronizezi totul: temantica, muzica, participantii, detalii de décor, meniul gustarilor, etc. ca toate aceste intalniri sa aiba o reusita deplina.
Ma simt privilegiata sa am aceasta oportunitate si imi doresc din tot sufletul ca tu sa ai puterea si energia ca si in continuare sa aduni si sa imparti cu noi din frumosul si sublimimul creatiei si traditiei romanesti.
Sa ne traiesti!
Cu drag,
Monica
Mă bucur că am reușit să aduc o rază de soare în plus, în viața dumneavoastră, doamna Dorina!
Deși fericirea este relativă (fiecare înțelege fericirea în mod diferit), este atât de ușor de atins! Am să vă demonstrez acest lucru, venind de fiecare dată, la întâlniri, "braț la braț cu fericirea"! Și, vă promit ca la fiecare întâlnire să vă fac o surpriză plăcută!
Sandu Oprea
Dragă Alice,
Mărturisesc că am fost extrem de plăcut surprins de acest cerc literar! Am întâlnit aici persoane de o sensibilitate deosebită, bucuroase să ne împărtășească experiențele trăite sau amintirile care le-au marcat existența, și totul... atât de firesc... de natural!
Vă mulțumesc doamnelor și domnilor pentru această seară! Pentru câteva ore mi-am retrăit copilăria... adolescența... m-am simțit acasă!
Mă bucur dacă am reușit să vă aduc un zâmbet în plus în acea seară, și faptul că am fost toți pe aceeași lungime de undă ne spune...ceva!
Cu mult drag,
Sandu Oprea
Intalnirea a fost o seara frumoasa de vara in care spiritele ne-au fost desfatate de caldura...sufleteasca a participantilor, amintirea vacantelor de vara, calatorii in locuri inedite, cunostinta cu oameni deosebiti care au fost si altii care exista.
Desi extenuata dupa o perioada de mare intensitate pe plan personal si profesional, aceasta seara mi-a incarcat...bateriille, cum de altfel mi s-a intamplat la toate celelate intalniri in cadrul cercului.
Multumesc Alice si tuturor participantilor pentru frumusetea si fericirea oferita, multumesc pentru randurile atat de speciale prin care ati marcat un momentul important din viata mea, acela de aderare la...Clubul Bunicilor.
Astept cu nerabdare sa ne revedem.
Pana atunci, va doresc la toti Sanatate si sa va bucurati din plin de zilele de vara ce au mai ramas,
Lidia
Draga Alice,
Iti multumesc mult pentru invitatia de a participa la aceasta seara literara.
Datorita tie acest lucru a devenit posibil. A fost minunat, mai ales ca tema a fost despre: Vara.
Ascultand fiecare invitat in parte, am retrait copilaria, adolescenta ... din anotimpul verii.
Am mers mai departe cu imaginatia si am inchis ochii; m-am regasit in fiecare din poeziile si scrierile prezentate de catre invitatii tai.
Optimismul tau calduros, zambetul luminous si cuvintele tale pline de bunatate, fac pe fiecare in parte sa se simta bine venit si relaxat.
Multumesc ca existi!
Cu drag,
Mioara
«Vara sufletului meu,
Focul sacru, focul vietii,
mai arde in noi,
tu esti cerul, eu pamantul,
orizonturi noi. »
(Cardei V.Mariana)
Draga Maria,
Pentru mine, timpul petrecut impreuna cu invitatii mei, face ca aceste seri literare sa plaseze cotidianul intr-un atemporal plin de farmec si culoare.
Iti multumesc pentru cuvintele apreciative si te rog sa sti ca de fiecare data o sa te astept cu mare placere.
Pana la proxima revedere iti doresc numai bine!
Alice
Draga mea Cornelia,
De cate ori citesc randurile asternute de tine cu atata dragoste, bunatate, sinceritate si gingasie mi se umple sufletul de o bucurie launtrica greu de descris in cuvinte – acea bucurie speciala care iti da senzatia ca soarele iti straluceste chiar deasupra capului.
Intr-adevar, asa cum frumos spui tu....vara, florile, prietenii care ne inconjoara ne fac sa ne simtim parca mai tineri, mai luminosi, mai optimisti si intr-un fel poate chiar mai buni.
Mi-a facut o placere absolut deosebita ca si tu si Stefan sa fiti alaturi de noi si inca odata sincere multumiri pentru toata dragostea, aprecierea si continua sustinere!
Te imbratisez si cu mult drag va astept si la urmatoarele intalniri!
Alice
Iti multumesc pentru mesaj, draga mea Camelia!
Mi-a facut o reala placere sa ni te alaturi si impreuna sa putem savura cateva ore de liniste, pace si bucurie...acele momente de re-conectare cu oameni care sunt pe aceeasi lungime de unda cu noi au un farmec aparte si mereu ne aduc in suflete un zambet cald.
Si pe viitor o sa te astept cu mare drag!
Alice
A fost o reala placere sa fim cu totii, Ileana si sincer iti multumesc pentru cuvintele apreciative cat si pentru continua sustinere acordata.
De cate ori ne revedem, discutiile de grup devin din ce in ce mai interesante si chiar stimulante, fapt ce determina ca intensitatea acelor momente petrecute impreuna sa capete un parfum anume.
Cu mare drag o sa te astept si la urmatoarele mele seri literare!
Alice
Draga Doina,
Sincer m-am bucurat ca si tu si Jean sa puteti participa la aceasta seara literara si mi-a facut o placere deosebita sa vad ca v-ati simtit bine.
A fost intr-adevar o intalnire care pe toti ne-a invaluit intr-o mireasma de vara, ce ne-a transportat usor in timp amintindu-ne la fiecare in parte de momente, oameni si locuri dragi...acele amintiri pe care fiecare din noi le pastram cu mare drag in unghere speciale ale sufletului.
De asemenea, iti multumesc pentru sincerele cuvinte de pretuire...le apreciez deoarece simt ca le-ai transmis din suflet.
Pana la urmatoarea re-vedere va doresc la toti numai bine!
Alice
Cu multa placere, draga Monica...sincer ma bucur ca te-ai simtit bine!
Da, asa este...toti am fost napaditi de amintiri dragi, ce ne-au facut sa re-traim timpuri indepartate, de un farmec cu totul si cu totul aparte.
De asemenea, sincere multumiri pentru toate gandurile bune si frumoasele urari.....le-am primite pe toate cu mare drag!
Pe curand,
Alice
Multumesc frumos pentru mesaj, Sandu! Sincer ma bucur ca te-ai simtit bine si ca aceasta reuniune de grup a re-adus pe tapet amintiri dragi.
Da, asa este....totul a decurs firesc, degajat, facandu-ne pe toti sa ne deschidem sufletele unii inspre altii cu o naturalete uimitoare, fapt ca ne-a facut sa gustam din acea fericire spontana si autentica, generata cu atata larghete.
Cu mare placere o sa te astept si pe tine si pe Luiza la urmatoarele intalniri de grup.
Pe data viitoare,
Alice
Iti multumesc frumos pentru apreciere si participare, Lidia!
Caldura momentelor petrecute impreuna la intalnirile noastre de grup are asupra fiecaruia un efect rejuvenant si acest lucru ma face si pe mine sa-mi uit propria-mi oboseala adunata de-a lungul unei saptamani, capatand aripi pentru urmatorul proiect.
Inca odata, sincere felicitari pentru noul rol de bunicuta!
La randu-mi si eu iti doresc ca zilele de vara ce au mai ramas sa-ti aduca pace, liniste si bucurii!
Cu drag,
Alice
Cu multa placere, Mioara...ma bucur mult ca ni te-ai alaturat si ca te-ai simtit bine!
Am avut cu totii o seara frumoasa, bogata in amintiri dragi, cand vara parca ne-a trimis la fiecare in dar o raza de soare, ce ne-a desfatat sufletele pe deplin.
La randu-mi, iti multumesc sincer pentru caldele cuvinte apreciative!
Pana la proxima re-vedere iti doresc numai bine!
Cu drag,
Alice
New comments are not allowed.