Wednesday, January 15, 2020

January 2020: Eminescu & Romania's Culture Day

January 15, 2020: An evening of poetry featuring Mihai Eminescu & Romania's National Culture Day
Today (Wednesday – January 15, 2020) we celebrate the 170th birth anniversary of reputable MIHAI EMINESCU, who is considered (nationally & internationally) one of the most important poets of Romanian language. 
For this occasion, I organized a teleconferenced session and together with a group of 20 friends we’ve gathered on line to touch base on different facets of Eminescu's life and vast work. 
“Eminescu has left an impressive literary work ranging from poetry to translations from various foreign languages, theater plays and prose belonging to literary Romanticism. His works were influenced by the major philosophical landmarks of Romanticism and of his time. A poet, prose writer, playwright and journalist, Eminescu has been considered by literary critics the most important poetical voice in Romanian literature. […] His masterpieces became landmarks and pillars of Romania's cultural life as well as a major part of the world culture.” 
According to many, Eminescu’s work is more like a symphony.

Eminescu was proclaimed Romania's national poet, not because he wrote in an age of national revival, but rather because he was received as an author of a paramount significance by Romanians in all provinces. Eminescu’s life, work and poetry strongly influenced the Romanian culture and his poems were and still are studied in all schools in Romania. His poems span a large range of themes, using frequently metaphysical, mythological and historical subjects, and his latest ones are evoking his childhood years with a profound nostalgia. It is important to mention that Eminescu’s poems have been translated in more than 60 languages.
Since 2010, the birthday of Romania's greatest poet became the National Day of Culture in Romania, and many Romanians honor the occasion (in the country and abroad)At my circle, we all were glad to join together to pay our respects to Mihai Eminescu, whose poems, for each of us, enriched our school years & not only. 

In my usual briefing to you, I’d like to share that our evening together was pleasing in every way. Voice after voice expressed a large array of feelings, thoughts, personal comments or heartfelt remarks, all filled with admiration, gratitude, nostalgia and national pride since Eminescu is Romanian like all of us. 
Also, my guests were invited to bring along a freshly made cup of tea to enjoy as conversations would progress. After we all were ready to begin, to further set the tone, I was presenting the group Eminescu’s poem called "Rugaciunea unui dac". 

To give you all the details of our session would be too lengthy, but I will share only some points so you would get an idea since favorite poems were recited, famous quotes of classics were reminded, articles, monographic studies or personal compositions were shared, all featuring Eminescu and his amazing work:
– Our dear friend Dorina A. read us all a comprehensive article she wrote, which was very well received by the entire audience and also published by “Observatorul” (from Toronto) & "Ziarul Natiunea" (from Romania); with Dorina's permission, the article is published in comments section
– Then our friend Monica Trecited the poem “Rugaciune(which is published in comments section)
– Further, our dear friend Asiza D. recited for the group the poem “Somnoroase pasarele” (published in comments)which her mom used to read to her at bed time when she was little. After that she read the poem called “Cantec de leagan”, composed by her departed mother. She wrapped up her sharing expressing thankfulness for the initiative and for the event in itself.
–  Next, Teodor T. began his expose with many appreciative remarks for the host, for each participant, for the theme of the evening, and for our country of origin. Then he read a brief monographic study on how Eminescu was in real life followed by a beautiful personal composition, which in essence was a poem dedicated to the passing of a 170 years from Eminescu’s birthday. Teodor also recited the last strophe from the poem called “Melancolie” (full poem is in comments)
–  The evening continued with the contribution of our dear friend, Dr. John S.who emphasized Eminescu’s impressive love for Veronica Micle. John also read to the group the poem called “De dorul tau”, written by Veronica Micle (published in comments sections)He also shared with the group the efforts many Romanians around the world made in continuously recognizing Eminescu’s major contribution and genial work, also enumerating the several statues Eminescu has throughout the world, namely in Edmonton, Montreal and Islamabad. For a while John was living in Edmonton, and there together with a group of other Romanians they organized large cultural events featuring Eminescu & his work, which we all found of inspiration.  
– After that our friend Ileana M. shared several facts refreshing Eminescu’s studies in Vienna, when he attended lectures (as 'extraordinary auditor') at the Faculty of Philosophy and Law. Ileana also mentioned Emil Cioran’s comments about Eminescu, who considered that without Eminescu Romanian culture would’ve been less rich. Then she recited Eminescu’s famous poem called “La steaua” (published in comments section)
– Further, our friend Camelia G. expressed her respect and appreciation for the host, for the group, for the occasion and then recited a poem she loves, called “Criticilor mei” (published in comments).
– The evening together continued with Nicoleta's input, as she praised Eminescu’s geniality. She also reminded how much Nicolae Stainhard respected and loved Eminescu, calling his poetry not pessimist, but rather divine. Then she recited a fragment from Eminescu’s poem called “Cartile” (full poem in comments).
–  Next, our dear friend Otilia P. shared with the group Tudor Vianu’s profound admiration for Eminescu’s geniality. 
For your reference, please know that Tudor Vianu was a well-regarded Romanian literary critic, poet, philosopher, academic and translator.
– Subsequently, our dear Lidia expressed her appreciation for our wonderful evening together and recited Eminescu’s poem called “Lacul” (published in comments).
– Our dear friend Sandu O. prepared an interesting material which features Eminescu vis-à-vis of quantum physics 
– Also, our next friend, Anca P. brought into attention the poem called “Dor de Eminescu”, by Adrian Paunescu (full poem published in comments)
– Further, our dear Emilia A. proposed for review an interesting short documentary called, "De-a pururi...Eminescu! (@Arhiva TVR)" compiled from TVR’s archive in order to honor the passing of 170 years from Eminescu’s birthday. In this video, Eminescu’s geniality is emphasized by many famous names belonging to Romanian culture, such as: Nichita Stanescu, Tudor Vianu, Tudor Arghezi, I.L.Caragiale, Emil Botta, Acad. Zoe Dumitrescu Busulenga, Petru Cretia, Octav Grigorescu, Ligia Macovei, Geo Bogza, as well as a number of famous reciters (such as: Ovidiu Iuliu Moldovan, Clody Berthola, Gelu Nitu, Dan Condurache, Nina Cassian, Irina Petrescu, Ion Caramitru, Leopoldina Balanuta, Mircea Albulescu)
– Last, but not least, Dragos A. voiced his genuine appreciation for this initiative, considering the occasion an ‘oasis for the soul’. Aside of that he mentioned Marin Sorescu’s poem, called “Trebuiau sa poarte un nume” (published in comments section)which features Eminescu as well. 

We all enjoyed our time together, which was filled with lots of precious memories, near and dear to each of us! At the end, we wrapped up the evening with Eminescu’s famous poem/song called “Sara pe deal”, interpreted by Madrigal choir. 
Much appreciation to each of my guests who were willing and able to join the call. Until next time, my best to each of you!
Alice
“People are not so different in speech, but rather in deeds.” (Mihai Eminescu)
To further complete Eminescu’s commemoration cycle, I’ve acquired a flowers wreath, I customized it fittingly & after having it accompanied by a ceremonial service (on Jan.26'20) it was rested upon a traditional Romanian triptych, located on a property belonging to a Romanian community worship place, in our area. 

As already mentioned before, Eminescu is Romania’s national poet, venerated and respected by many generations and I found truly appropriate to have his commemorative garland placed on a piece of land belonging to Romanians rather than having it hanged somewhere else or in a place that Eminescu would’ve been less relevant for others. 

I was truly grateful to notice that my initiative was embraced with so much appreciation by all friends belonging to my circle as well as the other Romanians who’ve heard about it. 
To the best that we each can, may we all continue to honor all those special people who influenced our lives, helping us becoming better & kinder! 
This event has been delivered in Romanian Language, featuring Romanian culture.  
● A previous event I organized on the same theme: Eminescu & ROMANIA’s CULTURE Day – 2019
NOTEDear readers, please be advised that on this website each of the previous postings, pertaining to the recurrent annual themes, portray a different perspective of the subject/s presented (same theme/s, but a different outlook without duplication due to the cultural richness of the specific topic/s discussed)

42 comments:

Alice said...

MATERIALS PRESENTED

Alice said...

Article written and presented by Dorina Aldea:Dorina:
PART 1: Ganduri pentru “Luceafar”
*
Ganduri pentru “Luceafar”
Draga domnule Eminescu,

Simt nevoia sa iti scriu de foarte mult timp din postura de elev, pentru ca de mic copil am fost legat de poeziile tale, de la "Somnoroase pasarele" pana la “Copii eram noi amandoi”. …si chiar ajungand la "Scrisoarea a III-a. Stiu ca ai fost si prozator iar basmele tale dainuiesc inca si fac copilaria oricarui copil mai fericita. Ai fost Luceafar pe bolta createi si precum steaua cea mai puternica nu te-ai oprit din stralucit nici astazi, după aproape 170 de ani.

Ei bine, draga poetule al neamului meu romanesc, te rog cu toate gandurile mele sa ma ierti ca indraznesc abia acum, la maturitate, in acest miez de ianuarie, sa-ti scriu smerita, aceasta scrisoare.
Vreau sa-ti spun ca de cand ai plecat pe acel pamant ratacitor si rece, pe-aici, pe la noi, lucrurile nu prea s-au schimbat. Cum vreme trece, vreme vine, azi fata lumii e schimbata si nu distingem raul de bine, noroiul de apa cea curată, patrioti de infractori, hotii de oameni cinstiti. Am pierdut calea cea dreapta si cinstita iar ca popor ne-am pierdut reperele. Cei bogati aduna, strang milioane in punga, iar multi saraci, in disperare s-au dus sa-si caute norocul prin alte tari, lasand acasa milioane de inimi pline de dor. « Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,/ Sa-i imparti in doua cete : in smintiti si in misei/ Si in doua temniti large cu de-a sila sa-i aduni/ Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni …. pe toti cei ce ce-si bat joc cu buna credinta, de aceasta tara, de acest popor.

Stimate domnul Eminescu, din « Scrisorile » lasate de tine am invatat istorie. Am invatat, am admirat si omagiem eroii ce au luptat pentru Romania, pentru Romania Mare. Dar in manualul de istorie, a timpurilor noastre, sunt alocate multe spatii unor persoane publice (ca Andreea Esca, Ion Cristoiu etc.) in termeni mai mult decat laudativi. In schimb despre cei care au fost inchisi in timpul regimului comunist sau despre cei care au luptat la revolutie nu se spune nimic. Unde sunt ostenii, copiii, tinerii si toti cei cazuti, in Decembrie 1989, pentru libertate, pentru ca tara sa-si regaseasca demitatea si libertatea?
Iarta-ma domnule Eminescu, nu vreau sa-ti tulbur somnul tau de veci, dar mai am cateva ganduri triste pe care as dori sa le asculti. Sunt lucruri care ne intristeaza, pe noi, pe toti romanii.
Astazi codrul, deseori cantat de tine, doar de securi a avut parte. De treci codri de arama, acum nu mai auzi mandra glasuire a padurii de argint, ci auzi mandra glasuire a drujbelor. E taiat pe coline si pe munti. E lemn acuma, dus departe, iar teiului, ce-si ninge floarea cu gingasie, pe poteca, cei tineri nu-i aud chemarea, ca merg doar la bar si-n discoteca. Si lacul codrilor albastru incarcat cu flori de nufar nu mai tresalta in unduiri ca altadata, ca-i transformat acum in balta, ce este invadata de gunoaie.

Iar… limba noastra cea romana, care este una dintre cele mai melodioase limbi vorbite in lume, este tot mai schilodita, mai ales in ultimele decenii. In special tinerii nostri, in conversatie, folosesc frecvent cuvinte straine. Ziarele sunt pline de ele! Eu aici, pe partea opusa a globului, vorbesc cu nepotii (nascuti aici) numai romaneste, in timp ce multi reporteri de radio si TV din tara, folosesc cate un cuvant strain la fiecare fraza, vrand pro¬babil sa ne dovedeasca gradul lor de cultura. Oare isi dau ei seamna ce deserviciu aduc frumoasei noastre limbi?
Am respect pentru toate limbile pamantului, dar trebuie sa ne-o pastram si pe-a noastra, pentru ca limba este ultima reduta de aparare a unei natiuni. "Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii", spunea Eminescu.

Alice said...

Article written and presented by Dorina Aldea:Dorina:
PART 2: Ganduri pentru “Luceafar”
*
Tu, Domnule Eminescu, esti poetul simtirii romanesti, poetul trairii, poetul iubirii, poetul naturii dar si poetul muzicii ce ne-ai umplut viata cu bucuria de a asculta melodii, pe versurile tale, de o inegalabila frumusete, a caror auditie a incantat generatii intregi de romani. « Cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme » retraiesc si acum acele vremuri si ma entuziazmeaza frumusetea parca ireala a versurilor fiecarei melodii. Si chiar « De-or trece anii cum trecura/ Si niciodata n-or sa vina iara……e ca aminte sa-mi aduc/ De tine-intotdeaua » -Luceafarul poeziei romanesti!
Daca nu si-ar fi dedicat intreaga-i fiinta poeziei si prozei, Mihai Eminescu ar fi ramas in istoria muzicii romanesti un mare si impunator creator muzical, precum si un interpret al artei sunetelor de un inalt si frumos profesionalism. „Regret amarnic că nu am învăţat muzică - scrie el poetei Veronica Micle -, căci din copilărie mama, care avea un glas fermecător, întrecându-se cu tata, care cânta la flaut, descoperise în mine şi o ureche remarcabilă de muzician“. Intr-adevar, Eminescu canta frumos cantece populare - scrie un cercetator -, avea glas dulce de-ti dadeai camasa sa-l asculti. Mai ales ii placea sa cante «Frunzuleană verde baraboi Durduleană hăi»“. Si chiar inainte de moarte, plimbandu-se pe aleile spitalului, isi invața frizerul, cantecul „Deșteaptă-te române!”

In incheiere, cu regret iti spun ca Romania este inca tara promisiunilor goale si a viselor intrerupe. Deocamdata nu exista nici o sansa, simpla sau imediata ca Romania sa devina ceea ce ti-ai dorit tu, draga Eminescule, si ceea ce ne dorim cu toti : Viaţa în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu tărie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fală şi mândrie,/ Dulce Românie, asta ţi-o doresc! Pentru ca viitorul Romaniei este oarecum incert intrebarea mea este : incotro merge Romania ca natie? Noi asteptam un semn din astre, sa ne indrumi pe calea cea buna, pentru ca simt cum tara noastra pluteste ca o corabie in furtuna.

Dumnezeu sa te aiba in paza Sa domnule Eminescu pentru ca mult ai iubit Romania si poporul iar acum ne lipsesti imens. Ai fost si vei ramane un simbol al poeziei romanești, iar astazi te comoram si ne mandrim cu amintirea ta.
Vesnicie fericita in continuare!

Cu stima si respect,
Dorina Cornelia Aldea- Vancouver

Alice said...

Poem recited by Monica T.: “RUGACIUNE” (by Mihai Eminescu)
Craiasa alegandu-te,
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!

Alice said...

Poem recited by Asiza Demetrian: “SOMNOROASE PĂSĂRELE” (by Mihai Eminescu)
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele –
Noapte bună!

Doar izvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină –
Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce –
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie –
Noapte bună!

Alice said...

Poem recited by Dr. John Slanina: “DE DORUL TAU” (by Veronica Micle)
De dorul tau este legata
Inca si astazi viata mea,
Tu stapanesti ca altadata
Sufletu-mi care te iubea.

O vorba numai de mi-ai spune
La glasul tau as tresari,
Si toate legile din lume
Calcandu-le eu te-as iubi.

Domneste-n jurul meu tacere ...
Cu doru-mi singura vorbesc ;
Si sunt patrunsa de durere
Iar tu nu stii cit te iubesc.

Alice said...

Poem recited by Ileana Madularu: “LA STEAUA” (by Mihai Eminescu)
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Alice said...

Poem recited by Camelia Gligor: “CRITICILOR MEI” (by Mihai Eminescu)
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca și flori în poarta vieții,
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veșmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecătorii,
Nendurații ochi de gheață?

Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus.

Alice said...

Poem recited by Nicoleta Neagu: “CĂRŢILE” (by Mihai Eminescu)
Shakespeare! adesea te gândesc cu jale,
Prieten blând al sufletului meu;
Izvorul plin al cânturilor tale
Îmi sare-n gând şi le repet mereu.
Atât de crud eşti tu, ş-atât de moale,
Furtună-i azi şi linu-i glasul tău;
Ca Dumnezeu te-arăţi în mii de feţe
Şi-nveţi un ev cum poate să te-nveţe.
De-aş fi trăit când tu trăiai, pe tine
Te-aş fi iubit atât – cât te iubesc?
Căci tot ce simt, de este rău sau bine,
– Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.
Tu mi-ai deschis a ochilor lumini,
M-ai învăţat ca lumea s-o citesc,
Greşind cu tine chiar, iubesc greşeala:
S-aduc cu tine mi-este toată fala.
Cu tine da... căci eu am trei izvoare
Din care toată mintea mi-o culeg:
Cu-a ta zâmbire, dulce, lină, clară
A lumii visuri eu ca flori le leg;
Mai am pe-un înţelept... cu-acela iară
Problema morţii lumii o dezleg;
Ş-apoi mai am cu totul pentru mine
Un alt maestru, care viu mă ţine...
Dar despre-acela, ah, nici vorbă nu e.
El e modest şi totuşi foarte mare.
Să tacă el, să doarmă ori să-mi spuie
La nebunii – tot înţelept îmi pare.
Şi vezi, pe-acesta nu-l spun nimănuie.
Nici el nu vrea să-l ştie orişicare,
Căci el vrea numai să-mi adoarmă-n braţe
Şi decât tine mult mai mult mă-nvaţă!

Alice said...

Poem recited by Lidia: “LACUL” (by Mihai Eminescu)
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânaţi de glas de ape,
Şi să scap din mână cârma,
Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec
Sub lumina blândei lune –
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune!

Dar nu vine… Singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.

Alice said...

Poem mentioned by Anca Pricop: “DOR DE EMINESCU” (by Adrian Paunescu)
Într-o lume relativă
Ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut
Dacă unu şi cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi

Fără el oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt

Ce-a făcut şi-a desfăcut
Eminescu-i remuşcarea
Dorului de absolut
Dacă unu şi cu unu
Nu mai vor să facă doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi

Fără el oricare lucru
Şi-ar urma cărarea sa
Fără el chiar steaua noastră
Dintre stele ar cădea
Pe pământul vechii Dacii
Când mai mare, când mai mic
Dacă n-ar fi Eminescu
Viaţa nu ne-ar fi nimic

El Moldovei îi e fiul
Şi Munteniei nepot
L-a-nfiat întreg Ardealul
Eminescu-i peste tot
Într-o lume relativă
Mai avem un nume sfânt
Eminescu-i România
Tăinuită în cuvânt

Alice said...

Poem mentioned by Dragos Agapescu: “TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME” (by Marin Sorescu)
Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Dorina Cornelia Aldea said...

S-au scurs 170 de ani de tacere? Atata amar de timp lipsa? Nu!
Eminescu a plecat doar cu trupul dintre noi, spiritul a ramas aici prin inegalabila-i opera, o tulburatoare imagine a trairilor, idealurilor si suferintelor unui om.
Asadar, spiritul lui Eminescu a fost cu noi, cu Alice si prietenii, pentru doua ore, in seara zilei de 15 ianuarie, cand orasul era troienit. De altfel, frumoase peisaje de iarna!
Uh! ce frig…dar aceste troieniri ale iernii nu ne-au impiedicat sa-l comemoram pe Mihai Eminescu. Ideea de a face teleconferinta a fost geniala si se pare ca a fost bine primita de fiecare participant, iar reintalnirea cu voi, dragi prieteni, a facut ca o armata de ganduri si valuri de emotii sa-mi incalzeasca inima, in acest miez de iarna.
Au existat destule interventii de suflet, de dragoste si pretuire fata de Eminescu. Am ascultat prezentarile facute de oameni care au stiut cum sa atinga coardele sufletului prin ceea ce au spus. Chiar daca «toate-s vechi», toate prezentarile le-am primit cu aceeasi bucurie. Si acum imi staruie in minte frumusetea serbarilor din timpul scolii, cand fiecare copil se intrecea a recita, macar o poezie indragita, scrisa de Eminescu. Asa se pare ca a fost si seara aceasta. A fost ca un “concurs” de recitaluri. Am ascultat. Fara a vedea chipul celui care prezenta, ii simteam duiosia, bucurie, trairea, emotia atunci cand vorbea despre «Luceafar», pentru ca Eminescu reuseste sa patrunda pana si in cele mai intunecate unghere ale sufletului omenesc.
Eminescu a plecat, la 15 iunie 1889, in zbor spre astre, lasand in urma atat suferintele indurate, cat si intreaga sa opera pe care ne-a lasat-o mostenire.
Pentru toata aceasta mostenire fascinanta «Noi, ce din mila sfantului/ Umbra facem pamantului» sa-l pretuim si sa nu-l uitam niciodata pe Domnul Eminescu!
Draga Alice, cu totii manuim cuvintele, dar atat de putini dintre noi stiu sa le lege atat de mestesugit ca tine, iar atunci cand pui suflet in ceea ce faci, cand muncesti cu daruire si pasiune, toate proiectele si toate gandurile prind viata.
Asa a prins viata frumoasa seara dedicata lui Eminescu, pentru care-ti multumesc!
Dorina Aldea

Ileana Madularu said...

Draga Alice,
Uneori prea-plinul sufletesc te face sa-ti deschizi inima si sa spui clar si raspicat ce simti si ce gandesti, ce te framanta si ce te bucura si faci lucrul acesta din nevoia de comunicare cu oameni cu care simti ca esti pe aceeasi "lungime de unda" afectiva si spirituala.
Pentru mine ultima "intalnire" - organizata cu atata suflet de tine - a depasit cu mult mesajul unui gest omagial la adresa geniului creator al neamului romanesc: a fost un moment rar de adevar omenesc profund, de dor si nostalgie, de mandrie si incredere, de sensibilitate si speranta.
As zice ca a fost ceva aproape magic, ca fiecare s-a simtit in orele acelea mai curat, mai adevarat, mai inaltat.
Multumesc Alice ca prin daruirea, determinarea si dragostea ta ne reamintesti ca e nu doar necesar dar si posibil sa facem in mod constient - fie macar sporadic - gestul de cultivare a acelor valori cu adevarat inaltatoare: bunatatea, frumusetea si adevarul.
Cu recunostinta,
Ileana Madularu

Camelia Gligor said...

Inca odata multumesc draga Alice pentru seara literara care ai organizat-o!
Eminescu (sau mai bine zis CREATIA lui Eminecsu) este un “subiect” infinit, imposibil de a mentiona, atinge si vorbi despre toate genurile literare in care Eminescu a creat - de la doina la satira, de la filozofie la extaziere in fata naturii, a unui lac, a unei frunze. Toti rezonam, pulsam cu sentimente din opera lui, toti am memorat fara nici un efort versuri in care cuvintele se aseaza parca de unele singure, si nu arareori citam din versurile lui.
Toti, adica generatia “noastra”, cei ce ne-am finalizat educatia in Romania, ne-am maturizat in Romania, tanjim dupa trairile acestea sentimentale, de suflet. Ne unesc, ne aduc la numitor comun, ne poarta intr-o alta dimensiune, cea sufleteasca.
Aseara a trebuit sa parasesc ceva mai repede grupul si-mi pare rau ca nu am putut prezenta in intregime poezia aleasa asa cum intentionam. Dar sigur toti am fost cam in aceeasi situatie. Si daca ar fi un cerc literar dedicat numai creatiei lui Eminescu, situaria ar fi aceesi (adica tot nu am avea timp suficient).
Am fost foarte multi “prezenti” la intalnirea de aseara si recunosc ca multe din numele care le-ai citit nu le-am recunoscut. Dar ce poate fi mai placut decat o ocazie in care sa simtim ce multi pulsam la fel, ce multi tanjim dupa aceleasi sentimente.
Inca o data, multumesc!
Multe ganduri dragi, draga Alice!
Camelia

Alice said...

Here is the entire poem called “MELANCOLIE” (by Mihai Eminescu), of which Teodor recited only the last strophe.
Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopţii moartă.
O, dormi, o, dormi în pace printre făclii o mie
Şi în mormânt albastru şi-n pânze argintie,
În mausoleu-ţi mândru, al cerurilor arc,

Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc!
Bogată în întinderi stă lumea-n promoroacă,
Ce sate şi câmpie c-un luciu văl îmbracă;
Văzduhul scânteiază şi ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.

Şi ţintirimul singur cu strâmbe cruci veghează,
O cucuvaie sură pe una se aşează,
Clopotniţa trosneşte, în stâlpi izbeşte toaca,
Şi străveziul demon prin aer când să treacă,
Atinge-ncet arama cu zimţii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.

Biserica-n ruină
Stă cuvioasă, tristă, pustie şi bătrână,
Şi prin ferestre sparte, prin uşi ţiuie vântul -
Se pare că vrăjeşte şi că-i auzi cuvântul -
https://Versuri.ro/w/u517
Năuntrul ei pe stâlpii-i, pereţi, iconostas,
Abia conture triste şi umbre au rămas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin şi obscur,
Drept dascăl toacă cariul sub învechitul mur.
.....................
Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici -
Şi-n sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,
Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste şi umbre-au mai rămas.
În van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier;
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu,
Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.

Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea - şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult.

Monica Tatar said...

Draga Alice,
Iti multumesc pentru invitatie cat si pentru solutia ideala de a ne intalni via telecoferinta ca sa omagiem cei 170 de ani de la nasterea marelui poet Mihai Eminescu.
Datorita efortului tau s-a adunat un grup destul de mare in care fiecare s-a intrecut sa recite sau sa vorbeasca cu drag despre Mihai Eminescu. Am ascultat cu mare placere toate comentariile si elogierile aduse poetului nostru national. Spre exemplu, scrisoarea catre Eminescu scrisa de doamna Dorina Aldea actualizata in zilele noastre a avut un impact extraordinar si un mesaj plin de adevar.
A fost o seara frumoasa, placuta, presarata cu o “traire si simtire” la cote ridicate.
Multumim Alice pentru efortul tau, care ne-a facut pe toti a fi “prezenti” la acest eveniment reusind sa-l aducem pe Eminescu printre noi nu ca pe un pomenit ci ca pe un de-a pururea prezent in fiinta noastra romaneasca.
Monica

Otilia Palade said...

Seara in care am comemorat implinirea celor 170 de ani de la nasterea marelui nostru poet Mihai Eminescu a fost o seara inaltatoare. Incarcarea emotionala pe care am simtit-o in suflet (sper ca sunt in asentimentul tuturor participantilor) la ascultarea atator poezii frumoase recitate ne-a teleportat pe toti in vremea copilariei romanesti. Mesajele transmise de fiecare dintre noi au rasunat ca o oda adusa marelui poet.
Ideea geniala de a avea teleconferinta ne-a adus mai aproape pe toti decat ne-am asteptat si in numar mai mare decat de obicei.
Multumim Alice pentru organizare si multumim celor care si-au adus aportul la aceasta seara de neuitat.
Otilia Palade

Daniela Secu said...

Ca de obicei, o seară plăcută la care au participat oameni care sînt legați de aceiași pasiune - arta literară.
Deși nu a fost o întîlnire în persoană, sistemul de teleconferința ne-a avantajat într-un final pe toți să luăm parte la eveniment. Comentariile si aportul fiecăruia au avut o notă sentimentală asupra mea dar cu precădere scrisoarea Dorinei și comentariile aduse de d-ul Trandafir care denotă faptul că sînt mai mult decît iubitori de artă dar chiar creatori de artă. Tot ce s-a discutat și poeziile recitate, m-au dus cu gîndul la anii de școală și la marele nostru poet român, Eminescu.
Felicitări atît lor cît și ție Alice pentru pregătirea acestui eveniment!
Dana

Asiza Demetrian said...

Draga mea Alice,
Îți mulțumesc mult că m-ai invitat sa recit o poezie de Mihai Eminescu, care este poetul favorit al meu cât și al mamei mele.
Când eram copil, mama mea, Asiz Demetrian, mereu îmi recita din poezile lui și astfel acele momente au devenit cele mai frumoase amintiri din viața mea.
De asemenea, îți mulțumesc că ai organizat acest eveniment ce ne-a dat posibilitatea la toti să comemoram ziua de naștere a acestui mult apreciat poet.
Asiza Demetrian

emilia said...

O punte peste timp, o bolta spre Romania, o reintoarcere spre ceea ce ne e sfant… si toate intr-o seara.
Nimic nu leaga mai mult decat amintirea, decat trairea laolalta a emotiilor fericite sau triste. Ce cald si dulce e sentimentul ca si celalalt vibreaza la aceeasi coarda cu tine. Pe 15 ianuarie am incercat cu totii sa ne amintim de versuri invatate odinioara, sa cautam idei unice despre Eminescu sau sa exprimam recunostinta fata de cel ce avea condeiul inmuiat in seva poporului roman. A fost o seara, asa cum ne-am obisnuit, cu profunde incarcari emotionale, fara a ne pretinde atotstiutori intr-ale operei, ci mai curand admiratori si iubitori de Eminescu. Multumesc si eu pentru aceasta ocazie minunata de a aprinde o candela virtuala, in amintirea marelui EMINESCU.

Anca Pirvu said...

Sunt ani multi de cand am auzit recitandu-se Eminescu, ani care au disparut complet in seara de 15 ianuarie, cand m-am simtit din nou ca un copil pe bancile scolii ascultand dascalii vorbind despre marele poet.
Multumesc tuturor celor care au facut posibila aceasta intoarcere in timp si pentru bucuria si sentimentele patriotice resimtite cu aceasta ocazie.
In mod special vreau sa-i multumesc lui Alice care, ca de obicei, a fost sufletul acestui eveniment.
Anca

Lidia Escu said...

Am avut sentimentul ca desi departe unii de altii am fost totusi atat de aproape.
Peste douazeci de persoane unite de dragostea pentru literatura si frumos s-au adunat la gura unei sobe imaginare.
Luceafarul a stralucit din nou in sufletele noastre prin prezentarile atat de inspirate ale participantilor si atmosfera speciala creata de gazda.
Multumiri tuturor pentru o seara atat de speciala,
Lidia


Nicoleta Neagu said...

Pe data de 15 ianuarie 2020 am celebrat, intr un mod inedit, 170 de ani de la nasterea inegalabilului nostru poet, Mihai Eminescu. In aceasta seara, am simtit cumva ca Eminescu a fost cu noi, bucurandu-se de fiecare gand sensibil al nostru. Acest prilej de a-l evoca pe poetul nostru nepereche, a facut sa vibreze in fiecare dintre noi o coarda sensibila.
Suntem romani, oriunde ne-am afla, iubim, cu tot sufletul, valorile culturii noastre romanesti si impartasim cu mare bucurie aceasta dragoste, ori de cate ori avem ocazia

Datorita minunatei Alice, care, de fiecare data, reuseste sa adune prietenii de o mare calitate umana si intelectuala, am reusit sa traim cu totii o seara plina de momente emotionante, calde si alese, care ne-au purtat pe aripi de basm, intr-o atmosfera fermecatoare, unde timpul parea ca s-a oprit. Nici nu am simtit cum s-au scurs doua ore din clepsidra timpului.
Fiecare prieten a imbogatit seara cu gandurile lui frumoase, cu emotia si cu trairea sa, cu bucati de amintiri dragi, cu vibratia sa pozitiva, cu farmecul spiritului sau.

Desi fiecare a participat la aceasta seara literara din caminul personal, construit aici in Canada, personal, am avut senzatia ca toti am fost prezenti in aceeasi sala, datorita glasului si emotiei transmise.

La finalul teleconferintei, draga Alice, ai reusit sa ne bucuri auzul si inimile cu aceasta superba romanta “Sara pe deal” ale carei versuri apartin geniului Eminescu, in interpretarea atat de sensibila a Corului Madrigal care, cred, pe fiecare ne-a facut sa calatorim pe taramuri greu de descris in cuvinte. A fost o seara minunata si o intalnire reusita!

Multumim, Alice, pentru invitatie si pentru bogatia sufleteasca pe care ne-o daruiesti prin intermediul intalnirilor pe care le organizezi cu atata suflet, cu atata munca, dorinta si determinare! Sincere felicitari, ganduri bune si tot respectul pentru tot efortul depus in organizarea acestui eveniment. Este o onoare sa ne aflam la aceste evenimente langa oameni atat de frumosi! Iti dorim sanatate si putere de munca, sa reusesti sa duci la indeplinire fiecare proiect visat!

Voua, dragi prieteni, numai bine va uram! Sa ne revedem sanatosi si mereu cu inima zambitoare!

Cu mult drag,
Nicoleta & Adrian Neagu

Teodor Trandafir said...

Impresii de la teleconferinta dedicata zilei de15 Ianuarie 2020, cand s-au implinit 170 de ani, de la nasterea lui Mihail Eminescu

Talentul marelui nostru poet revarsat in nemuritoarea sa opera, a suscitat interesul multor cercetatori sa studieze trasaturile caracteristice ale acestuia, constatandu-se urmatoarele:
Ca infatisare, Eminescu era un barbat tulburator de frumos, cu ochi mari negri, par negru bogat dat pana pe spate, ten alb, curat cu un zambet si o carisma care cucerea imediat acolo unde aparea. Avea o statura mijlocie, bine legat, cu umeri largi, puternici. Era inzestrat cu o voce de aur, canta foarte frumos, chiar si cu lautarii care-l iubeau si il aprerciau pentru talentul lui muzical. Canta si cu marele rapsod Barbu Lautaru. Nu era bautor si nici exagerat de afemeiat asa cum l-au descris unii. Fuma mult si bea cafele, obisnuind sa piarda noptile. Nu era artagos sau irascibil, avea dusmani in special pentru ceea ce scria, mai ales in articolele lui de la Ziarul Timpul unde a fost redactor sef 6 ani. In acestea ii biciuia pe politicienii corupti si pe cei care nu-si iubeau tara, el fiind un mare patriot. Eminescu a avut unele turburari psihice pentru care a fost gresit tratat cu bai in butoaie cu apa rece si cu mercur sau alte metode inadecvate, care i-au subrezit sanatatea, murind intr-un sanatoriu la numai 39 de ani.Cate nestemate literare ne-ar fi mai lasat, daca ar mai fi trait?! A iubit mult natura, fiind foarte preocupat de filzofia vietii si a mortii, influentat si de marii filozofi ai lumii de la acea vreme, cum au fost Arthur Shopenhauer si Imanuel Kant.

Acum dupa 170 de ani de la nastere, este foarte actul in gandirea lui si mult regretat de milioane de oameni din Romania pe care a iubit-o enorm, ca nimeni altul, ca si de alti multi oameni din lumea intreaga, care si-au mangaiat sufletele cu poeziile lui.

Posteritatea il omagiaza recitandu-i poeziile si multi i-au dedicat versuri pline de dragoste si calda apreciere, asa cum am facut si eu, subsemnatul, care atasez una din dedicatii prezentata cu prilejul teleconferintei din data sus mentiomata.
Cu acel prilej, am mai recitat si alte versuri de-ale marelui nostru poet, din Scrisorile I si III, din poezia "Melancolie", "Criticilor mei" si altele.

Apreciez in final, ca seara de evocare si omagiere a marelui nostru poet Mihail Eminescu, initiata de Doamna Alice – conducatoarea Cercului – cu prilejul implinirii a 170 de ani de la nasterea lui, a fost o reusita, participantii la conferinta situandu-se la inaltimea evenimentului.

Teodor si Marcela Trandafir

Dr. John Slanina said...

Alice,
Felicitari pentru regizarea Sarbatoririi Marelui nostru Poet Mihai Eminescu. Asa cum ne-am dorit cu totii, a fost o reuniune festiva, inaltatoare, plina de romantism si iubire pentru Poetul reprezentativ al Neamului nostru Romanesc.
M-au impresionat cuvintele d-lui Trandafir, facand o sinteza a vietii lui Eminescu si dedicatia in versuri pentru poet.
Comentariile au fost din inima, cu bucurie si inalt simt patriotic.
Mi-a placut poezia Veronicai Micle (“De DORUL TAU”) pe care am recitat-o cu mare bucurie si patos. Eminescu este si va ramine Poetul meu de suflet! In opera sa ma regasesc alaturi de bunii si strabunii mei, de toti romanii care simt si gandesc romaneste.
Multumesc tuturor celor ce au participat la aceasta seara minunata!
John Slanina

Alice said...

Dedication – poem composed by Teodor Trandafir for Mihai Eminescu
*
Lui EMINESCU la 170 de ani, de la nasterea sa (15 Ianuarie, 1850)

Si la margine de lume, ne mandrim cu al sau nume
Ce strabate ne-ncetat, pamantul in lung si-n lat
De cand a-nceput a scrie, minunata-i poezie
In care-a cantat mereu, dorur-le neamului sau
Unele dragi si senine, altele de jale pline
Pe care le-a imbracat, in strai mandru si curat
In grai dulce, romanesc, ce cu dragoste-l rostesc
Batranii, ca si copiii, pe plaiur-le Romaniei!

Cu har binecuvantat, si natura a cantat
Luna cea de farmec plina, lacul bland, cu apa lina,
Muntii nalti, intinsa mare, codrul cu-ale lui izvoare
Necuprinsul univers, si-al Luceafarului mers
Dragostea de neam si tara, in istoria milenara
Si cu daruire-a scris, si-a tinut mereu aprins
Focul cel etern si sfant, al dragostei pe pamant!

Si-a mai pus in poezie, si-o calda melancolie
Versuri de-ntelesuri pline, "Vreme trece, vreme vine"
Despre viata trecatoare, si a omului schimbare,
"Numai omu-i schimbator, pe pamant ratacitor"
Sau despre desertaciune, cand cu-ntelepciune spune,
"Poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarmi, orice ai spune
Peste toate, o lopata de tarana se depune"!
Ori, despre viata noastra ce-n lume o traim,
Cand, ca un un "vis si-o umbra, prin ea calatorim"!
.............................................................................
Pentru zestrea ce-ai lasat, nu vei fi nicicand uitat
Cu noi vesnic vei trai, cat pe lume, noi vom fi
Si-azi, cu drag, te-aniversam, si-un gand bun iti indreptam
Si cu el al nostru dor, Luceafar nepieritor!!

Teodor Trandafir - Vancouver, 15 Ianuarie, 2020

Anca Pricop said...

E lăudabil ca, in this "day and age" (vorba Românului), cînd Pământul pare să se grăbească din ce in ce mai tare, cineva să-și facă timp din puținul "extra" pe care îl are la dispoziție și să organizeze o seară literară Eminescu.
A fost ca un "breath of fresh air" (din nou, vorba Românului) să rememorăm bardul, geniul, inegalabilul Eminescu în seara zilei in care se împlineau 170 de ani de la nașterea sa.
Și l-am serbat cu trăire și emoție aici, la capătul celălalt al lumii, departe de plaiurile noastre mioritice și de Ipoteștiul lui drag.
Mulțumim, Alice, pentru că ne-ai ajutat să ne oprim o clipă (mă rog, două ore!) din cursa asta infernală care este viața noastră zilnică și să ne reconectăm cu partea sufletească a fiecăruia dintre noi, felia noastră de suflet care vibrează de emoție când aude, simplu, Eminescu.
Anca Pricop

Alice said...

Iti multumesc frumos pentru comentariul plin de bunatate si sensibilitate, draga mea Dorina! Ca de obicei, a fost o reala placere sa te avem cu noi in seara respectiva.
Intr-adevar, multa zapada a fost atunci afara – ninsoare abundenta, cu fulgi mari si temperaturi scazute, dar caldura sufleteasca adusa de fiecare la intalnirea noastra de grup a facut ca totul sa se deruleze intr-un mod placut, linistit, facandu-ne pe fiecare in parte sa calatorim sinuos pe aripa timpului.
Sincer ma bucur ca tehnologia ne-a fost de ajutor si astfel am reusit sa punctam si noi aceasta zi speciala, onorand cu multa recunostinta poetul sufletelor noastre.
Ca de obicei, te imbratisez cu mult drag si cu mare placere o sa te astept si la urmatoarea seara literara!
Alice

Alice said...

Draga mea Ileana,
Iti multumesc pentru mesaj, participare si apreciere! Asa-i cum bine spui tu: cand avem posibilitatea sa inchegam un dialog cu oameni care sunt pe aceeasi ”lungime de unda” cu noi, totul capata alta valoare, culoare si ’savoare’.
De asemenea, iti multumesc sincer pentru frumoasa prietenie pe care mi-o oferi, care ma icarca cu o bucurie absolut deosebita!
Cu mult drag,
Alice

Alice said...

Cu multa placere, Camelia! M-am bucurat mult ca ai putut sa ni te alaturi macar pentru o bucata de timp.
Asa-i cum spui si tu: Eminescu este ’vast’, dar putinul pe care am reusit sa-l ’atingem’ in acea seara ne-a adus la toti multa bucurie...acea bucurie care te face sa calatoresti in timp amintindu-ti de copilarie, de fosti profesori, de anii de scoala – pe scurt vorbind, de momente speciale ce au pentru fiecare din noi un ’parfum’ de neuitat!
Iti doresc numai bine!
Alice

Alice said...

Cu mare bucurie, Monica! Mi-a facut o sincera placere sa poti participa si sunt foarte multumita sa aud ca te-ai simtit bine. Da, asa-i cum mentionezi – cu totii am avut parte de o seara speciala din multe puncte de vedere.
Pana la urmatoarea revedere iti doresc numai bine!
Alice

Alice said...

Cu multa placere, Otilia! Mi-a facut o reala placere sa poti participa.
Da, sunt si eu intru totul de acord cu cele spuse de tine....poeziile lui Eminescu ne-au ’teleportat’ pe toti in timp intr-un mod unic, plin de culoare, parfum si traire!
Pe curand,
Alice

Alice said...

Iti multumesc pentru mesaj cat si pentru cuvintele apreciative, Dana! Da, asa-i cum spui...poeziile marelui nostru poet national (Mihai Eminescu), au reusit sa ne re-aduca in suflete o bucurie aparte, ce ne-a unit pe toti intr-o deosebita simtire, facandu-ne sa rezonam la unison...intr-adevar ceva foarte rar si extrem de special!
Cu drag,
Alice

Alice said...

Cu mare placere, Asiza! M-a bucurat mult prezenta ta cat si frumoasele amintiri impartasite. Trebuie sa recunosc ca timpul petrecut impreuna cu oameni dragi, parca ma intinereste.
Pana la proxima revedere iti doresc numai bine!
Alice

Alice said...

Cu mult drag, Emilia! A fost imbucurator, tamaduitor, inaltator sa ne simtim atat de aproape unii de altii in traire si impreuna sa onoram pe acela care, inca si dupa atatia ani, reuseste sa ’vorbeasca’ sufletelor noastre intr-un mod atat de patrunzator.
Te imbratisez,
Alice

Alice said...

Cu placere, Anca! Foarte mult m-am bucurat sa poti participa si impreuna sa putem savura amintiri frumoase, tare dragi sufletelor noastre.
Consider ca este un mare serviciu pe care noi ni-l putem oferi, ca macar din cand in cand, sa putem aloca putin timp unor aspecte de acest gen.
Numai bine,
Alice

Alice said...

Pacea si bucuria momentelor petrecute impreuna, Lidia, creaza niste punti de suflet foarte speciale, unde autenticitatea se intalneste cu spontaneitatea la masa artei si a poeziei. Ma bucur nespus de mult ca astfel cu totii putem gusta din aceast potir special!
Cu drag,
Alice

Alice said...

Draga mea Nicoleta,
Iti multumesc sincer pentru mesajul trimis, care-mi umple inima de o bucurie absolut deosebita! De cate ori tu, Adrian si Daria puteti participa la serile mele literare, de fiecare data aduceti cu voi un pozitivism aparte, animat de o traire plina de blandete si pace. Ma bucur mult ca faceti parte din cercul meu de prieteni!
Este de-a dreptul hranitor de suflet ca de cate ori avem ocazia, sa ne unim eforturile pentru ca impreuna sa ne putem onora radacinile, strabunii, carturarii nostri dragi, cat si pe toti aceia care au reusit sa puna o piatra de temelie la fundatia formarii noastre ca oameni si profesionisti in lumea in care traim.
Cu mare drag, o sa va astept si pe viitor la urmatoarele intalniri de grup.
Alice

Alice said...

Va multumesc pt. comentariu si participare, dl. Trandafir! M-am bucurat sa puteti fi alaturi de noi impreuna cu sotia.
Materialul expus de dv. a fost interesant si bine venit.
Cu mare placere, sper sa ne revedem si la viitoarele convorbiri literare.
Alice

Alice said...

Multumesc frumos pentru comentariu si sustinere, John! Mi-a facut o reala placere sa poti participa la intalnirea noastra de grup, ce a avut ca subiect de discutie un poet atat de special si atat de drag sufletelor noastre.
Intr-adevar, dialogul serii a fost deschis, amplu, denotand coeziune si entuziasm.
Ma bucur mult ca ai extins conversatia, incluzand si poeta Veronica Micle, care (intr-o oarecare masura) va constitui subiectul viitoarei tematici.
Cu bine,
Alice

Alice said...

Cu multa placere, Anca si iti multumesc pentru creionarea succinta si elocventa a realitatii noastre de zi cu zi!
Da, trebuie sa recunosc ca aceste seri literare necesita un anume volum de munca si o dramuire extrem, extrem de severa a timpului meu ’liber’ pentru a-mi putea permite sa ma ocup de asemenea gesturi (filantropice, in esenta), dar bucuria launtrica – atat cea oferita cat si cea primita, in opinia mea, cred ca merita atentia si efortul alocat.
Imi face o placere absolut deosebita sa petrec cateva ore de calitate in compania invitatilor mei...fiind cu totii pe aceeasi lungime de unda, timpul se ’topeste’ si astfel ramane doar ’trairea’.
Pana la proxima revedere, iti doresc tie si familiei tale, numai bine!
Alice