January 15, 2019:
An evening of poetry featuring Mihai Eminescu & Romania's National Culture
Day
Today (Tuesday - January 15'19), I was very pleased to meet with a group of dear friends, via teleconference, to honor the memory of MIHAI EMINESCU (1850-1889), who is considered the most famous & influential Romanian poet, as well as the last major representative of the European Romanticism, and a significant promoter of the enlightened nationalism.
Aside of that, it is timely to mention that ever since 2010, the National Culture Day of Romania it is celebrated every year on January 15, which is also the day marking the birth of the greatest Romanian poet, Mihai Eminescu.
Our
evening together commenced with a short array of mundane remarks and after we
settled in, we began the program. This time my guests were invited to bring
with them a freshly made cup of tea so they could each enjoy as the conversations
would progress.
Firstly,
I was glad to present them an audio fragment from the famous poem called “Luceafărul“, recited in duet by Gheorghe Cozorici & Ion Caramitru.
Then, briefly speaking, our evening unfolded as per below:
Then, briefly speaking, our evening unfolded as per below:
–
Our friend Dorina Aldea read us all a list of interesting
facts, less known about Mihai Eminescu. On the topic, she wrote an article as
well, which she sent over for publication (with Dorina's permission, the article I'm referring to is posted in comments section)
–
Ileana M. was kind to share with us
how this poet impacted her life and then she recited for us the poem, called “Rugaciune”
(the original it is published in the
comments section)
–
Then Teodor T. brought a
generous number of personal remarks about Eminescu’s contribution to the Romanian
culture as a poet, novelist, journalist and philosopher, as well as being a
great patriot. He also reminded us of our old school professors who persevered
in emphasizing the value and depth of Eminescu’s creation. Subsequently, Teodor
shared with us a number of personal compositions about Eminescu, beautifully
crafted
–
Next our friend Camelia G. had a
short and beautiful personal expose about the significance of the poet’s
contribution to our culture, from her perspective. Then she reminded Eminescu’s
famous poem, called “Glossa” and recited the poem called “Criticilor mei” (the original is published in the comments section)
–
The evening continued with Lidia’s
contribution, who discussed the poem called “Pe langa plopii fara sot” (this poem is published in the comments
section below, both in the original language and an English version as well).
Then she mentioned Eminescu’s love for nature in general and for linden trees in
special. Also, Lidia mentioned that her accompanying tea for our evening together
was made of linden flowers.
–
Then our friend Ioana R. expressed
her heartfelt pleasure for joining the group and how delightful it was for her to
hear how impactful Eminescu was for each of the presenters up to that moment,
and how many beautiful poems were brought into conversation. Also, she
mentioned her own experience and how Eminescu impacted her life as well,
sharing with us the memory of a precious book with Eminescu’s poems that she
received in the past from a famous Romanian Conductor. Heart touching, indeed!
Then she recited for us the poem called, “Cand Marea” (the Romanian version of this poem is published in the comments
section)
–
Our night together followed with Rodica’s
contribution. She was kind to share with us some family memories from Radauti (situated in the historical region of Bukovina)
and how close to her family at that time Eminescu’s poems were. She also recited for us a poem called “Colind
pentru Eminescu”, written by Grigore Vieru (the
original is published in the comments section)
–
Then our friend Dean Phillip reiterated
Eminescu’s geniality as well as his extraordinary abilities in journalism and philosophy.
Even though Eminescu didn’t have many degrees, even though he attended a number
of University courses in Vienna, from his writings one could tell how advanced and
well-rounded his thinking was for his time; needless to say that his writings
were, are, and will continue to be for generations to come inspirational in
many ways.
–
After that, our dear friend Manuela
C. shared with us her gladness of belonging to our circle as well as her
views about the universality of Eminescu’s writings and the thought she
pondered upon was ‘the eternal contemporaneity’ of this amazing poet.
–
Further, our friend Monica T. shared
her state of gratitude for our evening together and then she recited for us the
poem called “La steaua care a rasarit” (the
original is published in the comments below)
–
Also, Iuliu T. joined us sharing a
beautiful song interpreted by Ion and Doina Aldea Teodorovici, called “Eminescu”.
–
Then, our next presenter was Maria M.,
who told us all how delightful she was to be part of this evening. Then she
mentioned a dear poem called “Mai am un singur dor”, and Teo was kind to recite
it for us all (the original is published in the comments section below).
– Last but not least, our friend Dana S. expressed her satisfaction that she was able to join us for this festive evening, refreshing how nourishing it can be to stop once in a while from the daily rush and just simply enjoying a cup of tea, in company of good friends while talking about poetry at its best.
– Last but not least, our friend Dana S. expressed her satisfaction that she was able to join us for this festive evening, refreshing how nourishing it can be to stop once in a while from the daily rush and just simply enjoying a cup of tea, in company of good friends while talking about poetry at its best.
As discussions progressed, when appropriate, I was also truly happy to be able
to intercalate in between some presentations few audios, such as: the poem “Si daca” (by Mihai Eminescu, interpreted by George Vraca), "Ion Creanga - A doua scrisoare catre Mihai Eminescu" (recited by Radu Beligan), and the beautiful poem called “Dintre sute de catarge” (in a musical arrangement, performed by 'Pro Musica').
The time we spent together flew by very quickly, and my friends expressed again
their regrets as there is still so much left to talk about, but knowing that
there will be a “next time” we adjourned for the night.
Once
again, from my heart to each of my dear friends, a genuine “THANK YOU!” for joining me so together we could honour the poet we all love and respect.
Until we meet again, my warmest regards to each of you!
Alice
“I understand that
a man can have everything having nothing and nothing having everything.” (Mihai Eminescu)
33 comments:
Article received from Dorina Aldea in order to be published on this website.
PART 1
*
Mihai Eminescu – poetul nepereche a carui operă învinge timpul
“A fost odata ca-n povesti
A fost ca niciodata…..”
Literatura noastra a avut de-a lungul timpului parte de poeti adevarati si deosebit de talentati care ne-au lasat o opera minunata de care putem fi mandrii intotdeauna. Insa deasupra tuturor a stralucit o stea, “Luceafarul” poeziei romanesti, o stea care nu se va stinge niciodata si poate niciodata nu va rasari alta mai stralucitoarea decat ea. Acest Luceafar al neamului nostru, si nu numai, este Eminescu “poetul nepereche a carui operă învinge timpul “, asa cum afirma George Calinescu.
Ca sa vorbesc despre Mihai Eminescu, nu mi-ar ajunge paginile unei cartii. O viata atat de tumultoasa, de bogata in evenimente si in scrieri de o deosebita valoare literara, nu se poate prezenta decat in mii de pagini iar acestea ar trebui scrise de un foarte bun cunoscator al operelor sale. De aceea eu nu ma hazardez a face comentarii ci ma rezum a va scrie foarte pe scurt, cateva ganduri pentru Eminescu, la aniversarea a 168 de ani de la nasterea sa.
Ce inseamna pentru mine Eminescu? Intrebarea este foarte simpla, dar totodata si complicată. Mihai Eminescu este, cu certitudine, poetul ale carui poezii m-au fascinat de mica. In scoala am învatat cu placere poeziile lui. Sunt unele pe care nu le pot uita nici acum, le pot recita oricand iar cand le citesc sau le recitesc, retraiesc acele vremuri. Mi-a fost cel mai apropiat autor al sufletului meu.
Si acum imi aduc aminte cu placere de prima data cand am descoperit poezia lui Eminescu. Eram in clasa IV-a si doamna invatatoare a organizat un memento Mihai Eminescu. Mi-am ales sa recit poezia “Copii eram noi amandoi” care este si acum preferata mea. Pe cand eram copil umblam cu o carte in buzunar, imprumutata de la biblioteca scolii, cu cele mai frumoase poezii, pentru copii, scrise de Eminescu. Hoinaream “Pe langa plopii fara sot”, treceam peste un isalz si ajungeam “La mijloc de codru des” unde ma opream sa vorbesc cu “Somnoroase pasarele”, cu gâzele, cu râurile sau cu arborii la umbra carora citeam cateva poezii apoi visam. Visam cu ochii deschisi spre cerul albastru, visam la “Ingeri balai”, visam ca o sa-l intalnesc candva pe Fat Frumos din lacrima….
Eheiiii…” Unde esti copilarie, cu padurea ta cu tot?”„
Copilaria cu visurile noastre se pierd odata cu varsta, dar oricat ai fi de batran, ceea ce ramane etern ca o lumina, dupa care, chiar de nu recunoaste nimeni, toti duc dorul este tocmai fericirea si inocenta copilariei, a copilariei pierdute.
Mai tarziu mi-am dat seama ca fiecare poezie e diferită iar un loc aparte în sufletul meu are Scrisoarea a III-a. Nutresc un sentiment de admirație față de talentul cu care a descris în acele timpuri prezentul decăzut al societatii românesti si aici ma refer la partea a doua a scrisorii. Prezent decazut de atunci și foarte actual acum.
Apoi, cei ce sunt de varsta mea cred ca-si amintesc de cantecul “Atât de fragedă’” compus si lansat de formatia Mondial in 1969, la 90 de ani dupa scrierea textului de Eminescu. Si acum “Cand amintirile-n trecut incearca sa ma cheme” de cate ori ascult aceasta melodie, intr-adevar mai rar difuzata, ma entuziasmez de frumusetea parca ireala a versurilor si ma intreb daca acele versuri mai au acelasi ecou in constiinta tinerilor de azi, unde internetul a cucerit o alta zona a culturii. Ar fi pacat sa pierdem sau sa minimalizam opera marelui poet, tradusa in foarte multe limbi, Eminescu fiind un ambasador al Romaniei in lume.
Article received from Dorina Aldea in order to be published on this website.
PART 2
*
Anul acesta se implinesc 100 de ani de la Marea Unire. Mihai Eminescu a scris poezia „Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie” cu mulţi ani înainte de Marea Unire, de la 1 decembrie 1918, si are unul dintre cele mai emotionante texte de care isi aduc aminte toate generatiile care au aniversat momentele cheie ale formarii natiunii si tarii noastre. Aceasta poezie consider ca este un imn prin care poetul isi exprima afectiunea, patriotismul si dragostea de tara, este un imn in care se canta gloria, sufletul romanesc, si bucuria de a fii roman.
Apoi….cine nu a auzit despre celebra poveste de dragoste dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle? oare cum ar fi arătat poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu dacă nu ar fi fost inspirat de acest „Îngerul Blond“ așa cum o alinta poetul pe cea care i-a furat inima pentru totdeauna? Nimeni niciodata nu are sa gaseasca cuvintele potrivite pentru a descrie aceasta mare iubire. Pentru o inima atat de inflacarata si dornica de iubire, Eminescu a reprezentat totul. Si Veronica a fost pentru Eminescu, muza, ingerul, demonul, singura lui fericire si motivul intregii lui existente. In profida greutatilor soartei, s-au iubit in viata si dincolo de ea. Poate ca lumea asta nu a fost demna de a gazdui ceva atat de frumos si atunci totul trebuia sa se mute acolo unde exista eternitate pentru eternitate. Iar iubirea lor a creat cele mai frumoase poezii de amor ale literaturii românești. Se spune că s-au stins din prea multă dragoste, neavând parte de acel final frumos ca în povești.
Ei bine, si atunci, in copilarie, ca si acum, poeziile lui Eminescu reprezinta pentru mine ceva curat, ceva ce dovedeste ca sentimentele omenesti sunt eterne, ca viaţa trebuie traita din plin, ele reprezintă sensibilitate şi tot ce e frumos de-a lungul vieţii omeneşti. Poezia eminesciana este unica, irepetabila.
In incheiere, cu umila mea parere, il consider pe Eminescu cel mai de pret dar pe care ni l-a dat vreodata literatura, o adevarata minune care nu dureaza “trei zile” precum se spune despre orice minune, ci va dura vesnic, va ramane mereu vie in sufletele noastre.
Dorina Cornelia Aldea, Vancouver
The poem Ileana M. recited:
*
Rugaciune
~ de Mihai Eminescu ~
Craiasa alegandu-te,
Ingenunchem rugandu-te,
Inalta-ne, ne mantuie
Din valul ce ne bantuie;
Fii scut de intarire
Si zid de mantuire,
Privirea-ti adorata
Asupra-ne coboara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
Noi, ce din mila sfantului
Umbra facem pamantului,
Rugamu-ne-ndurarilor
Luceafarului marilor;
Asculta-a noastre plangeri,
Regina peste ingeri,
Din neguri te arata
Lumina dulce, clara,
O, Maica prea curata
Si pururea fecioara,
Marie!
The poem Camelia Gligor recited:
*
Criticilor mei
~ de Mihai Eminescu ~
Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.
Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,
Ca și flori în poarta vieții,
Bat la porțile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veșmintele vorbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ți viață,
Unde ai judecătorii,
Nendurații ochi de gheață?
Ah! atuncea ți se pare
Că pe cap îți cade cerul
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?
Critici voi, cu flori deșerte,
Care roade n-ați adus -
E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai de spus.
The poem Lidia recited:
*
Pe lângă plopii fără soț...
~ de Mihai Eminescu ~
Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea -
Tu nu m-ai înțeles.
De câte ori am așteptat
O șoaptă de răspuns!
O zi din viață să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, și să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Și rânduri de vieți,
Cu ale tale brațe reci
Înmărmureai măreț,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Și plini de suferinți,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinții din părinți.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeță capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet și la port,
Și te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Și noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.
English version (version translated by Gheorghe Sărac)
*
Down Where the Lonely Poplars Grow
~ poem written by Mihai Eminescu & version translated by Gheorghe Sărac ~
Down where the lonely poplars grow
How often have I erred;
My steps that all the neighbours know
You only have not heard.
Towards your window lighted through
How oft my gaze has flown;
A world entire my secret knew
You only have not known.
A word, a murmur of reply
How often did I pray!
What matters then if I should die,
Enough to live that day;
To know one hour of tenderness,
One hour of lovers' night;
To hear you whisper's soft caress
One hour, then come what might!
Had you but granted me a glance
That was not filles with scorn,
Out of its shinning radiance
A new star hab been born.
You would have lived through lives untold
Beyond the ends of time;
Oh, deity with arms so cold,
Oh, marble form sublime!
An idol of some pagan lore
As now no more is seen,
Come down to us from times of yore,
From times that long have been.
My worship was of ages gone,
Sad eyes by faith beguiled,
Each generation handed on
From father unto child.
But now I very little care
To walk along that lane,
Nor heed the face I found so fair
Looks out for me in vain;
For you are like them today
In bearing and in guise,
And I but look on your display
With cold and lifeless eyes.
You should have known to value right
With wondering intent,
And lit your candela at night
To Love that God had sent.
The poem Ioana recited:
*
Poezii postume; Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Reproducere după manuscrise 1866-1869.
*
“Când marea”.
~ de Mihai Eminescu ~
Când marea turbează de valuri împinsă
Și-și scutură coama de spume și vânt,
Când nori - alung ziua din lumea cea plânsă
Când tunete cânt';
Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde
O rază de aur se toarce ușor
Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde
Prin vânt și prin nor.
Ce caută raza din ceruri venită,
Din galbena steauă ce-aleargă prin cer,
Ce caută-n mare, în noaptea-i cernită
Und' razele pier?
În fundul cel umed al mărei turbate,
În lumea-i noptoasă, în sânu-i de-amar,
Lucește o steauă în piatră schimbată,
În mărgăritar.
E-amantul a stelei ce palidă trece
Și-aruncă prin nori a ei rază de nea,
E-amantul căzut dintre stele, ce rece
În mare murea.
Verses Rodica recited:
*
Colind pentru Eminescu
~ de Grigore Vieru ~
Eminescu e un om,
Eminescu e un pom,
Eminescu e un dor,
Eminescu-i un izvor,
Eminescu e o stea,
Eminescu-i ţara mea,
Eminescu e un neam,
Eminescu-i tot ce am,
Am primit un dar ceresc,
Doamne, mult îţi mulţumesc.
The poem Monica T. recited:
*
La steaua
~ de Mihai Eminescu ~
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
The poem Maria Marcu brought into conversation
*
Mai am un singur dor
~ de Mihai Eminescu ~
Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Alice,
Ca intotdeauna multumesc pentru invitatia la acesta seara literara. Eminescu este poetul pe care toti l-am studiat in scoala si a carui poezii le-am invatat, le-am recitat si le-am ascultat cu mare placere. Chiar daca nu am avut nici un aport in crearea acestui eveniment si am participat tacit, am petrecut clipe minunate acultind poeziile recitate si comentariile aduse. Ideea de a face teleconferinta a fost geniala si se pare ca a fost bine primita de fiecare participant. Felicitari Alice!
Oh, ce seara frumoasa! o cana cu ceai, versuri alese si blanda luna, -atat de draga lui Eminescu- ne-au insotit intr-o calatorie pe care o vroiam cat mai lunga. Frumos ca intr-o poveste… s-au curs ganduri, emotii, si amintiri. Eminescu reprezinta pentru multi dintre noi simbolul culturii si constiintei romanesti, coloana infinta a fiintei noastre nationale. Dar fara indoiala propriile-i cuvinte exprima cel mai profund ceea ce este Eminescu pentru noi, pentru romanii de aici si de aiurea, de acum si dintotdeauna:
“Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar”.
Plecaciune tuturor participantilor si mai ales multumesc mult Alice.
Pe 15 Ianuarie l-am primit toti pe EMINESCU , asa cum se cuvine : cu amintiri frumoase , cu ginduri bune si pline de emotii.
Multumesc tuturor participantilor, Multumesc mult Alice ,pentru organizarea acestei calatorii de poveste ,cum a spus mai sus Emilia.
Draga Alice,
E minunat sa vezi ca oameni care se stiu relativ putin se simt atat de apropiati si sunt capabili sa impartaseasca momente de traire autentica, de inaltare sufleteasca si, evident, de mandrie pentru locul si cultura de obarsie. Tu esti omul deosebit care a facut posibila aceasta intalnire de suflet si iti multumesc din inima.
Cu drag,
Ileana
Seara literara din 15 Ianuarie, 2019, consacrata Marelui Poet al neamului Mihail Eminescu,de la a carui nastere s-au implinit anul acesta 169 de ani,a constituit un frumos prilej de evocare a vietii si operei poetului, precum si de omagiere a acestuia, care a fost si va ramane, Arhanghelul poeziei romanesti!
Participantii adunati prin grija Doamnei Alice, care merita a primi calde felicitari, si-au exprimat cu darnicie si din adancul inimilor, alesele sentimente ce le nutresc fata de Marele Poet, ca si de Cultura Romaneasca in general, a carei zile s-a sarbatorit tot in 15 Ianuarie, Ziua fiind stabilita de catre Academia Romana, in onoarea lui Eminescu.
Discutiile si impartasirea frumoaselor ganduri, s-au purtat prin intermediul unei teleconferinte, participantii facandu-se auziti de intreg grupul prezent la adunare, discutii care au scos la iveala printre altele, o serie de trasaturi caracteristice ale operei Eminesciene, ca de exemplu, emotia estetica insotita de o puternica amprenta filozofica, Universalitatea lui Eminescu a carui poezii au fost traduse in mai toate limbile pamantului, perfectiunea rimei si a ritmului din versurile sale, latura social-politica a scrierilor lui in special de la ziarul Timpul, frumusetea limbii romaneasti pe care a folosit-o si a impodobit-o, cu scanteietoare metafore si altele.
Consider ca toti cei care au participat si au luat si cuvantul la aceasta reuniune aniversara, merita a fi rasplatiti cu binemeritate laude, iar Doamna Alice cu o mare bila alba, pentru laudabila ei initiativa cultural-patriotica! La invitatia Domniei sale, postez si una din poeziile ce le-am dedicat lui Eminescu si care le-am recitat in cadrul adunarii din seara respectiva.
Cu mult drag si veneratie pentru Eminescu si pentru toti admiratorii lui,
Teodor
----------
L U I E M I N E S C U
Si la margine de lume
Ne mandrim cu al tau nume
Pamantul in lung si-n lat
C-ai avut darul sa scrii
Minunate poezii
In care-ai cantat mereu,
Dorur-le neamului tau
Unele dragi si senine
Altele mai cu suspine
Pe care le-ai imbracat
In strai mandru si curat
In grai dulce Romanesc
Ce cu dragoste-l rostesc
Varstnicii ca si copiii
Ce-au vazut lumina zilei
Pe plaiur-le Romaniei!
Cu har binecuvantat
Si natura ai cantat
Luna cea de farmec plina,
Lacul bland cu apa lina,
Muntii, vai, intinsa mare,
Codrul cu-ale lui izvoare,
Necuprinsul univers,
Si-al Luceafarului mers
Dragostea de neam si tara
In istoria milenara
Si cu daruirea-i scris
Si-ai tinut mereu aprins,
Focul cel etern si sfant
Al iubirii pe pamant!!
Ce strabate ne-ncetat
Si-ai mai pus in poezie
Si-o dulce melancolie
Versuri de-ntelesuri pline:
“Vreme trece, vreme vine”!
Despre viata trecatoare
Si a omului schimbare:
“Numai omu-i trecator
Pe pamant ratacitor”!
Sau despre desertaciune
Spunand cu intelepciune:
“Poti zidi o lume-ntreaga
Poti s-o sfarmi, orice ai spune
Peste toate o lopata
De tarana se depune”!!
Pentru zestrea ce-ai lasat
Nu vei fi nicicand uitat
Cu noi vesnic vei trai
Cat pe lume noi vom fi
Si-azi cu drag te-aniversam
Si-un gand bun iti indreptam
Si cu el al nostru dor,
Suflete nepieritor!!
Teodor Trandafir,
15 Ianuareie, 2019
!5 Ianuarie, adica de 169 de ori Eminescu!. A fost o seara minunata, cu un subiect infinit: Viata si Creatia Unicului Eminescu. Fiind o intalnire via teleconferinta, cand doar ne auzeam dar nu ne-am putut vedea unii pe altii, a dominat o nota de farmec, o placuta senzatie de magic: vibram cu totii in lungima de unda “Eminescu”. Am impartasit sentimente trezite de versurile poetului, am recitat franturi sau poezii intregi care ne sunt dragi, am comentat care sunt pentru noi (acum) intelesurile si mesajele transmise de creatia lui Eminescu dupa mai bine de 125 de de la plecarea lui in eter. A fost usor sa ne dam seama si sa sarbatorim ca Eminescu a ramas viu prin creatia luii, Ma bucur ca am putut fi parte la intalnirea cu Eminescu si multumesc celor care au putut participa la intalnirea literara. Multumesc mult draga Alice pentru organizare, pentru dedicatia si timpul care le pui pentru aceste intalniri, si pentru ca nu lasi evenimente importante din cultura noastra sa treaca neobservate, nesarbatorite, neomagiare. Ganduri dragi tuturor.
Draga Alice,
Apreciez ideea ta minunata sa programezi aceasta teleconferinta de ziua lui Mihai Eminescu pe 15 Ianuarie. Acest lucru a dat o incarcatura deosebita evenimentuleui si a facut ca atmosfera cercul tau de prieteni sa se incarce cu atata dragoste incat cu toti s-au intrecut in a reda cat mai frumos si sublim din poeziile si scrierile sale.
Fiecare a incercat sa aduca cate un pic din opera lui Eminescu din ce l-a impresionat mai mult si i-a fost mai aproape de suflet, desigur ca atunci si transmiterea lor a fost la cote ridicate, dar nimic nu se infaptuia fara tine. Iti multumim pentru dorinta ta activa de cunoastere, de bine si de frumos si de asemenea de rabdarea si priceperea de care dai dovada in organizarea acestor seri literare.
As fi vrut si eu (ardeleanca fiind) sa mai adaug legatura lui Mihai Eminescu cu Ardealul prin drumul care l-a parcurs pe jos (ca badea Cartan la Roma) in 1866 dupa moartea profesorului Aron Pumnul , moarte care l-a afectat atat de mult pe Mihai Eminescu si i-a trezit dorul cunoasterii Transilvaniei, mai ales dorul de-a vedea ‘Roma Mica’, Blajul care prin profesorul Aron Pumnul a fost simbloul luptei nationale si sociale si izvorul luminii spirituale. Când a ajuns în vârful ”Hulii”, lângă Blaj, Eminescu a strigat plin de emoţie: ”Te salut din inimă Romă mică! Îţi mulţumesc, Dumnezeule, că m-ai ajutat s-o pot vedea!” Într-adevăr, îşi văzuse cu ochii visul acelei vârste - Blajul – centrul cultural al Ardealului de atunci. Catedrala episcopiei greco catolice constructie initiata de Episcopul Inocenţiu Micu Klein in piaţa oraşului Blaj,si alaturat era gimnaziului şi seminarul teologic. Acestea erau şcolile ce-au dat lumină Transilvaniei, prin marile figuri care şi-au purtat paşii prin clasele şi coridoarele vechi. Aici a răsunat glasul lui Şincai, Klain, Maior, apoi Timotei Cipariu, George Bariţiu, Aron Pumnul.
____________________________
La mormântul lui Aron Pumnul
- de Mihai Eminescu -
Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!
Metalica, vibrânda a clopotelor jale
Vuieşte în cadenţă şi sună întristat;
Căci, ah! geniul mare al deşteptării tale
Păşi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi-n urmă-i ne-a lăsat!
Te-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt şi mare,
Colo unde te-aşteaptă toţi îngerii în cor,
Ce-ntoană tainic, dulce a sferelor cântare
Şi-ţi împletesc ghirlande, cununi mirositoare
Cununi de albe flori!
Te plânge Bucovina, te plânge-n voce tare,
Te plânge-n tânguire şi locul tău natal;
Căci umbra ta măreaţă în falnica-i zburare
O urmă-ncet cu ochiul în tristă lăcrimare
Ce-i simţ naţional!
Urmeze încă-n cale-ţi şi lacrima duioasă
Ce junii toţi o varsă pe trist mormântul tău,
Urmeze-ţi ea prin zboru-ţi în cânturi tânguioase,
În cânturi răsunânde, suspine-armonioase,
Colo, în Elizeu!
Alice had a meritorious initiative to celebrate Romanian culture using a teleconference method.
We refer to an excellent presentation of Eminescu on the date of his 169th anniversary of his birth.
Basically, her “Alice and her friends” , using various cultural forms is an obvious proof that , living in Canada, a minority, in this case Romanian, can enjoy its traditional culture, promoting its value and be a perfect Canadian citizen in a total harmony with other cultures.
This attitude will also help the new generation to respect it’s ancestors during building its Canadian life.
Alice deserves admiration for her permanent effort to promote her Romanian cultural ancestry and helping others towards the same aim.
Draga Alice,
Am citit cu mare atentie si placere tot ceea ce ai scris pana acum pe acest website si modul cum ai documentat intalnirile noastre de grup cat si modul cum te-ai adresat fiecarui participant la serile tale literare si toate imi demonstreaza cu multa prisosinta ca ai un caracter fin, de calitate cat si un penel inzestrat.
De-a lungul prezentei mele in Vancouver, personal m-am lovit de fel si fel de persoane si am observat ca marea majoritate au tendinta sa minimalizeze contributia altora la anumite proiecte, spre deosebire de tine, care prin modul tau frumos de exprimare, mereu cu stil si delicatete, pe fiecare dintre noi ne-ai facut sa ne simtim bine veniti, apreciati si respectati, indiferent de contributia pe care am adus-o sau nu.
Ceea ce tu faci ne ridica valoarea la toti si ne ajuta pe fiecare in parte. Tu ai un stil unic pentru ca sti sa ne faci sa fim mai buni!
Cadrul creat de tine este elegant, rafinat, placut si prin tine ne ridicam si noi la nivele cu mult deasupra coditianului.
Cunoscandu-te de multi ani, am observat dragostea ta fata de tara in care te-ai nascut, pasiunea de care dai dovada in tot ceea ce faci, profesionalimul pe care il demonstrezi de fiecare data, modestia ta, modul tau elegant de a fi si toate m-au facut sa te admir si sa te respect foarte mult.
Iti doresc multa sanatate, Alice, ca si pe mai departe sa poti duce cu bine la indeplinire toate proiectele frumoase pe care le creezi!
Cu multa dragoste si sincere multumiri,
Maria
Multumesc mult Alice pentru seara minunata initata si oferita!
Pot spune ca am simtit din plin cum acest prilej de a-l evoca pe Eminescu a facut sa rezoneze in fiecare din noi o coarda sensibila. Fiecare a adus cate o nota personala la aceasta comemorare si, Doamne, ce melodie frumoasa a iesit!
Spiritul lui Eminescu si a catorva monstri sacri ai culturii romanesti au fost cu noi pentru doua ore si ne-au umplut sufletele de soiul acela de bogatie ce nu poate fi cumparata cu nimic.
Abia astept sa ne mai vedem/auzim!
Sanatate si belsug in toate,
Lidia
Cu multa placere, Dana! Ca de fiecare data, iti multumesc pentru mesaj si sa sti ca ma bucur mult sa aud te-ai simtit bine…cu mare drag o sa te astept si la intalnirile viitoare.
Pana la proxima re-vedere, iti doresc numai bine!
Alice
Ce placere deosebita a fost sa te avem cu noi, Emilia!
Da, asa cum spui, cu totii am fost purtati usor si lin pe aripa versului, intr-o calatorie rejuvenanta si in acelasi timp total hranitoare de suflet.
Ceaiul cald si aromat savurat in compania altor oameni sensibili, discutand subiecte de interes comun, intr-o seara rece de iarna cu siguranta ca invaluie totul intr-un parfum unic, cu tenta nostalgica si priitoare.
Pana la urmatoarea intrevedere, iti doresc un sfarsit de sezon cat mai placut!
Alice
Cu multa placere, Ioana! A fost bine, a fost frumos si timpul petrecut impreuna ne-a uns pe toti la suflet.
Ma bucur ca ai putut participa.
Cu bine,
Alice
“Cât ai vrea sa îi socoți
Numarand din doi in doi,
Plopii raman fara soț,
Eminescu e cu noi!”
Da! In seara zilei de marti, 15 ianuarie, 2019, Eminescu a fost cu noi. Cu Alice si prietenii. Impreuna am celebrat 169 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu si Ziua Culturii Nationale, intr-un mod inedit – printr-o teleconferinta.
In aceasta seara au fost prezentate momente emotionante, frumoase care mi-au rascolit amintirile, mi-au revigorat sentimentele, mi-au adus bucurii. Poeziile recitate, comenariile, povestile mi-au incantat urechile cu frumosul nostru grai romanesc, pentru ca indiferent de locul unde traim, indiferent de epoca in care traim, scanteia Dumnezeiasca sadita in sufletul nostru ramane aceeasi, ca si bucuria de a ne exprima in limba materna.
Alice este omul care nu renunta la ceea ce isi planuieste, are putere de munca, vointa si inteligenta emotionala, daruri pe care le-a primit si le-a facut sa rodeasca. Cu toate aceste daruri, ea a reusit sa formeze “o echipa” bine sudata, bazata pe prietenie. Prietenia este si va ramane o coordonata esentiala a omului, indiferent de varsta sau timp.
Multumesc Alice, pentru ca astazi, in viteza cu care evolueaza mijloacele tehnice, mai ales cele din domeniul comunicarii – internet, laptop, telefoane mobile etc. tu ai reusit sa aduni un grup de prieteni aflati pe aceeasi lungime de unda, cu orizonturi commune, care aspira si gandesc asemanator. Ai reusit sa-l aduci pe Eminescu in gandurile noastre; Eminescu a fost cu noi!
Dragi prieteni, acum, cand va scriu aceste randuri, sunt profund atrasa de recunoasterea faptului ca seara de 15 ianuarie va ramane pur si simplu de neuitat.
As dori sa-i sa multumesc lui Alice pentru aceste momente emotionante, iar voua, tuturor celor ce poarta poezia in suflet ca pe o taina, pe buze ca pe o soapta, in gand ca pe o dorinta, va doresc sa aveti viata un vis fumos, plin de speranta si poezie!
Dorina Cornelia Aldea
M-am bucurat mult sa ni te poti alatura, Ileana! Da, asa precum spui…versurile lui Eminescu au facut sa dispara oprelistele formalismului si au dat posibilitatea autenticului sa se manifeste intr-o maniera fireasca, cu reverberatie adanca.
Si in viitor, o sa te astept cu mare drag la serile mele literare.
Alice
~ un alt fragment citit de Ileana ~
*
Mircea Eliade despre Eminescu
Paris, septembrie 1949
Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.
El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.
Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.
Va multumesc pentru consemnare si participare, dl. Trandafir, cat si pentru trimiterea versurilor originale.
Este intr-adevar imbucurator sa putem lucra impreuna la proiecte care inalta spiritul si aduc un dar de lauda culturii in care ne-am format.
Pana la urmatoarea intrevedere va doresc numai bine!
Alice
Multumesc pentru caldele randuri si ganduri, Camelia!
Da, asa precum spui…a fost o seara din plin presarata cu o traire speciala, cand noi toti “am vibrat pe lungimea de unda ‘Eminescu’”.
Personal, pe langa multe alte trairi frumoase, aceasta intalnire de grup mi-a mai adus aminte si de anumite seri ale copilariei, cand ascultam pana tarziu in noapte acel teatru radiofonic, care pe fiecare in parte ne lasa mai imbogatit decat ne gasea….amintiri ce odata cu trecerea timpului au capatat un parfum tot mai aparte.
Cu mare drag, o sa te astept si la urmatoarele intalniri.
Alice
Multumesc pentru participare si apreciere, Monica!
M-am bucurat mult ca si tu si Iuliu sa puteti lua parte la aceasta intalnire de suflet.
Consider ca este chiar deosebit ca impreuna sa putem crea momente speciale, de placuta amintire, care si peste ani sa ne bucure tot atat de mult.
De asemenea, iti multumesc pentru completarile aduse in acest comentariu cat si pentru poezia inclusa.
Pana la urmatoarea intrevedere, va doresc (si tie si lui Iuliu) numai bine!
Alice
My dear Rodia,
What a joy to have you and Dean around!
Also, many thanks for your appreciation, which humbles me.
As you know, I’m always willing to partake on interesting cultural projects, accompanied by likeminded friends, featuring valuable aspects of life.
Until we meet again, my warmest regards to both of you!
Sincerely,
Alice
Draga Maria,
Iti multumesc frumos pentru coplesitoarele cuvinte, ce ma fac sa ma simt onorata, in special ca vin din partea unei persoane care are deja in portofoliu o extinsa activitate comunitara!
Ma bucur mult ca te simti bine la serile mele literare si imi incanta inima sa aflu ca ceea ce eu am de oferit ajuta si pe altii sa devina mai buni, mai inspirati, mai sensibili si mai deschisi la proiecte de acest gen.
Cu mare drag o sa te astept si la viitoarele intalniri de grup.
Alice
A fost o placere deosebita sa te avem cu noi in acea seara, Lidia!
Ma bucur nespus ca melodia ce ti-a ramas in suflet dupa intalnirea noastra de grup a facut sa rezoneze intr-un mod bineplacut acea coarda sensibila si pretioasa, care pe fiecare in parte ne face sa calatorim pe taramuri greu de descris in cuvinte.
Pana la urmatoarea intrevedere, iti doresc numai bine, pace, sanatate si multe bucurii alaturi de toti cei dragi tie!
Alice
Draga mea Dorina,
Inca odata, sincere multumiri pentru comentariu, participare, prezentare, apreciere si sustinere.
De fiecare data imi face o placere absolut deosebita sa fi alaturi de noi si sa ne impartasesti din scrierile si cugetarile tale, care mereu sunt presarate din belsug cu idei frumoase, exprimate cu blandete, pozitivism, sensibilitate, bunatate, poezie si delicatete!
Cand mergem pe drumul vietii insotiti de oameni cu suflete frumoase, totul capata culori de calitate superioara, ce hranesc launtric ca un elixir.
Te imbratisez cu drag,
Alice
New comments are not allowed.