~
Romanian literary evening featuring Valentine’s Day, “Dragobete” &
“Mărțișor” ~
Aside of that, at this time, lots of social restrictions are still in place in
our province so the on-line approach has been adopted again.
 |
| VIDEO-CLIP |
After my introductory remarks were delivered, I opened the evening with a short
VIDEO-CLIP I’ve created for the occasion, emphasizing the chosen concepts in a descriptive manner, while warming up the group conversation to come.
I was glad to notice
that this was well received by my guests.
Then our program continued and my friends shared openly their thoughts in a relaxed and relaxing fashion, from heart to heart, from soul to soul, from mind to mind.
That evening, our dear friend Dorina, reminded us few old legends (including the "Legends of the Snowdrop flower" - published in comments) that we all enjoyed.
Bringing back plenty of dear memories and expressing personal perspectives in a simple, authentic and genuine manner, brought upon us all a very satisfying sense of peace and inner joy, which I’m very appreciative of.
Extrapolating, I would like to refresh that according to notable
scholars, Love is the most
powerful force that people are capable of, and here are some concepts:
- The highest form of Love is the unconditional love…this is encompassing “charity”, “compassion” and “the love of
& for the Creator”
- It has been observed that
more often than not, love is more important than money
- Multiple studies have shown
that people with less love in their lives are more likely to feel depressed (love is probably the best anti-depressant,
because one of the most common sources of depression is feeling unloved)
- Understand that love is a
learned skill, not something that comes from hormones or emotions; it is “an
act of will”, based on good communication that helps people feel known and
understood (we all know that there are always
core differences between people, no matter how good or close they are, but
having a good communication in place, it is much easier to find the common
ground that works well for all parties involved).
Also, I’ve noticed that
during our evening together, comments frequently drifted toward the significance of friendships in our lives,
and my guests mentioned that for them having good friends is also important and
meaningful, perspective that I totally agree with.
Additionally, here are few
remarks about the importance of friendships in our lives, as issued by
academics who studied human relations extensively:
- Friendships could feel as close as family, and (just as with family) it takes work (such as: spending quality time together, helping and encouraging each other, being honest with each other, etc.) if you want to build and maintain a lifelong
relationship
- Love, Friendship and Respect bring people together, but ONLY the mutual respect makes the friendship survive a long period of time
- Sharing interests is a key component to a lasting friendship (for instance, sharing similar hobbies or world views would be far more important than having the same taste in clothing or coffee)
- Love, Friendship and Respect bring people together, but ONLY the mutual respect makes the friendship survive a long period of time
- Sharing interests is a key component to a lasting friendship (for instance, sharing similar hobbies or world views would be far more important than having the same taste in clothing or coffee)
- In order to stabilize and
grow a relationship, you need to maintain regular contact….either you meet in
person or call each other (checking
frequently is a proof that you care and at the same time it allows for deeper
conversations to happen rather than just basic updates)
- Being available when your
friend invites you to an activity it is crucial in order to keep the friendship
going (we all know often life gets
busy & it is easy to get so wrapped up in our daily routine & friends
usually understand that, but if you are always too busy for your friend then
you might need to re-evaluate your priorities).
To further accentuate the
importance of friends in our lives, in the comments section is an article to
this regard…in essence, it is the story of an old man diagnosed with a terminal
disease, who went back to his birthplace, and by reconnecting with his roots as
well as good old friends he managed to completely revert his illness.
A truly inspiring article (and here is the relating video) featuring a real life situation. Additionally, here is another short video with a similar message.
A truly inspiring article (and here is the relating video) featuring a real life situation. Additionally, here is another short video with a similar message.
In closing, as I wrap up my
briefing, I would like to share that despite the fact the our gathering that
evening was rather cozy, our talks were ample and enjoyable, proving once again
that in a busy world it is truly amazing to find few souls with whom you could
entertain talks about the philosophy of life.
Definitively, a beautiful
evening filled with lots of special moments and for these I’m sending along my
most sincere appreciation to each participant who responded to my invitation. Until next time, my warmest regards to all for a pleasing spring to come!
Alice
“When the power of love overcomes the love of
power, the world will know peace.”
This event has been delivered in Romanian
Language, featuring Romanian culture.
NOTE: Dear readers, please be advised that on this website each of the previous postings, pertaining to the recurrent annual themes, portray a different perspective of the subject/s presented (same theme/s, but a different outlook without duplication due to the cultural richness of the specific topic/s discussed).
20 comments:
NOTE:
Dear readers,
At times, some of the comments and / or the materials presented might be in a foreign language and if you wish to translate that to English (or to any other language), please use the automated translator, installed at the bottom of this webpage.
Thank you!
Alice
ADDITIONAL READING
*
ARTICLE: “Man With Incurable Cancer Returns To His Roots And Outlives His Doctors”
*
Stamatis Moraitis, a Greek war veteran, originally came to America seeking treatment for his hand, which was mangled in a munitions accident during World War II. After spending some time as a laborer in New York, he eventually settled in Boynton Beach, Florida, where he settled down with his Greek-American wife and three children – living the American dream.
When Stamatis was in his early 60’s (around 1976) he began to notice getting fatigued much easier – even having to quit work early in the day. He often would feel short of breath, and noticed that climbing stairs was becoming a chore. His doctor ran tests/x-rays and quickly confirmed that he had lung cancer. Four more doctors confirmed that diagnosis and gave him only six to nine months to live.
Convinced that his fate was sealed, he began weighing the costs of funerals both in America and back home in Ikaria. He explained that a funeral in Florida could cost at least $1,200. A traditional Ikarian funeral would only cost around $200, leaving more of his retirement savings for his wife, Elpiniki (known as Alice). They made the decision to return to Ikaria to be buried with his ancestors in a cemetery shaded by oak trees, overlooking the Aegean Sea.
Once in Ikaria, they moved in with his elderly parents in a tiny home on two acres of beautiful vineyards near Agios Kirikos, where he began drinking wine and “waiting for the day.” In the beginning he spent his days in bed, being tended to by his wife and mother. Eventually, he began walking up the hill to a small, Greek Orthodox chapel where his grandfather once served as a priest, and reconnected with his faith.
After his childhood friends discovered he had returned, they began to visit daily. This involved hours of reminiscing and inevitably a bit of locally made wine, figuring that he might as well die happy.
Over the next few months, instead of growing weaker he was beginning to feel stronger. He would get out of bed during the day and wander around the gardens and vineyards. Eventually, he even planted some vegetables. He never thought that he would live to enjoy them, but he knew his wife would – and he loved the feeling of being outside in the fresh air and sunshine.
Six months passed and he was still alive. He was not only able to harvest the garden, but clean up the family vineyard as well. He began settling into the routine of life in Ikaria. He slept in late, worked in the family vineyards until mid-day, would have a little lunch and nap. Evenings were saved for socializing, drinking local wine with visiting friends or walking to the tavern, staying up late to play dominoes.
As the years passed, Stamatis remodeled his parents’ home, adding on extra rooms so that his children could come and visit. He spent his time tending his 200 olive trees, harvesting for olive oil, and running the vineyard that was now producing approximately 400 gallons of red wine per year.
At the age of 97, he decided to allow doctors to thoroughly examine him and review his medical records and, as expected, he was found to be in good health and totally cancer free. He never took medications or had chemotherapy. All he did was move home and return to the diet and lifestyle of his fellow Ikarians.
Stamatis Moraitis passed away at on February 3, 2013, at the age of 98 according to records and 102 according to him. Ironically, he outlived all five doctors that gave him a death sentence.
There are simple, yet profound lessons here.
- Wholesome, seasonal food prepared with love is potent medicine.
- Spending time outdoors getting fresh air and sunlight is irreplaceable.
- Having a reason or purpose to continue living is essential for healing.
- Sharing quality time with family and friends when sick and recuperating can transform the depressed mind back to a state of wellness, return laughter, and melt away stress.
MESSAGE from Alice:
Dear friends,
Once again, until we meet again, best wishes to all! 🌻
Sincerely,
Alice
Primăvara, Valentine's, Dragobetele, sunt semne că iarna și frigul ne vor părăsi în curând.
A fost frumos ca fiecare să expună gânduri și amintiri legate de aceste evenimente pe care le petreceam în România și să ne îndreptăm spre discuții legate de prietenie și dragoste.
Vă mulțumesc tuturor pentru discuțiile deschise pe care le-ați avut în cadrul cercului nostru de prieteni!
Dana
Draga Alice,
Ai vrut o parere: A FOST FRUMOS, PLACUT, CU DISCUTII LA TEMA DAR CU O PARTICIPARE MICUTA.
TOTI CEI PREZENTI SI-AU SPUS PUNCTUL DE VEDERE SI CU STIINTA SI-AU EXPRIMAT PARERILE LEGATE DE SUBIECT.
ITI UREZ CA VIITOARELE SA FIE LA FEL DE INTERESANTE SI PLACUTE!
Intelegand ca nu se stiu prea multe de D R A G O B E T E, imi permit sa fac o mica completare:
ESTE SARBATOAREA DRAGOSTEI LA ROMANI = INCEPUTUL PRIMAVERII = DRAGOBETE (nu dragobetele) ESTE SERBATA LA 24 FEBRUARIE SI ESTE SPECIFICA ZONEI DE SUD A TARII – OLTENIA, MUNTNIA SI PARTIAL DOBROGEA.
ARE TRADITIE MILENARA SI MARCHEAZA INCEPUTUL PRIMAVERII, RENASTEREA NATURII, DRAGOSTE, APROPIERE.
ESTE CUNOSCUT SI SUB NUMELE DE DRAGOMIR=ZEU PETITOR=ZEU AL DRAGOSTEI.
IN MEHEDINTI, EXISTA OBICEIUL NUMIT ZBURATORII, POTRIVIT CARUIA LA PRANZ FETELE SE INTORC IN SAT FUGIND.
FIECARE FLACAU URMARESTE O FATA CARE II ESTE DRAGA. DACA BAIATUL ESTE MAI IUTE DE PICIOR SI O AJUNGE, IAR FATA DACA IL PLACE SE SFARSESTE CU UN SARUT, SIMBOIZAND LOGODNA CELOR DOI, PENTRU CEL PUTIN UN AN DE ZILE.
CEI CARE PARTICIPAU LA DRAGOBETE ERAU FERITI DE BOLI TOT ANUL.
Cu multa sanatate si numai bucurii,
Liliana si Victor Parvu
Chiar daca este mijlocul lui februarie si calendaristic vorbind este inca iarna, in aer pluteste mireasma primaverii si ceva din interiorul meu ma face sa cant in gura mare, ca in vremea copilariei: Vine, vine primavara!
Aici este o primavara scurta si se grabeste sa treaca rapid prin toate etapele, dar cu primavara romaneasca e altceva, pe ea o traiesc, chiar si de la mare distanta, simtind-o in fiecare celula a fiintei mele.
In visele mele, mai pastrez inca parfumul primaverilor tineretii mele care imi aduceau liniste, pace, mangaiere si lumina in suflet. Pastrez inca in suflet cele mai frumoase martisoare cum ar fi oameni dragi si vorbe frumoase, prietenie si iubire, zambete si mangaieri.
Pentru ca primavara nu reinnoieste doar natura ci si pe noi, imi place sa cred ca toti cei prezenti la intalnirea de grup, din 13 februarie 2022, au simtit, la fel ca si mine, ca primavara ne aduce un nou chef de viata, o noua speranta, o incurajare, o invitatie la iubire, la emotie, dar si un dor nebun de primavara romaneasca.
Apoi…. zilele indragostitilor din luna februarie fie Valentine’s Day, fie Dragobetele (Ziua iubirii la romanii), ne amintesc ca iubirea adevarata inseamna sa darui totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata.
Draga Alice, aceasta seara a fost un prilej de bucurie in care am simtit spiritul adevarat al primaverii romanesti, frumusetea si bogatia traditiilor, a superstitiilor, a obiceiurilor, in special la sat. Am invatat sa plecam urechea la vorbele legendelor, pentru ca ele ne spun, mai mult decat orice altceva, cum sa daruim dragoste, cum se daruiesc martisoare, cum sa pastram o prietenie.
“Nimeni un poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii.” (Aristotel)
Ai toata admiratia mea pentru pasiunea si dragostea cu care organizezi aceste intalniri.
Primavara frumoasa, tuturor!
Dorina
PS
Multumiri domnului Victor Parvu pentru e-mailul cu frumoasa poveste de dragoste dintre Eminescu si Veronica Micle.
MATERIALS PRESENTED at this gathering
MATERIAL PRESENTED by Dorina Aldea
*
The Legend of the Snowdrop flower
*
GHIOCEII, unele dintre primele flori care apar la inceput de an, sunt consideraţi vestitorii primaverii, chiar daca de multe ori trebuie sa isi faca drum spre razele de soare din mijlocul zapezii. A trecut multa vreme de cand nu am tinut in maini un buchet adevarat de ghiocei.
In Romania te bucurai sa cuprinzi in palma plapanda tulpina a sfioasei flori, incununata de un melancolic cap plecat. Aici, in aceasta lume super-civilizata exista magazine specializate care ofera complicate buchete sau flori exotice, dar nimic un poate intrece prospetimea unui ghiocel cules din padure sau din gradina. Iar primavara fara ghiocei pare de neconceput. Oare am putea sa traim primavara fara sa ne aducem aminte de el?
Ei bine, nu! In aceasta seara ne-am amintit de ghiocelul gingas, subtirel la trup, cu clopotelul delicat de un alb pur si de cateva legende legate de curajosul primaverii.
Cel mai cunoscut si iubit simbol al primaverii, ghiocelul, se spune ca ar fi fost un barbat vaduv care avea opt copii, patru fete si patru baieti. Recasatorindu-se cu o femeie haina la suflet, copiii au fost alungati din casa de aceasta. Necajiti, ei s-au transformat in opt specii diferite de flori. Cand tatal le-a observat lipsa, i-a cautat si negasindu-i s-a metamorfozat si el intr-o floare, in ghiocel. De aceea, se spune ca in fiecare an, primavara, ghiocelul apare primul si cheama toate celelalte flori.
Legendele balcanice povestesc ca ghioceii au aparut dupa ce mai multi copii au fost alungati de acasa de catre parinti si lasati afara in viscol. Neavand nici un loc in care sa se adaposteasca, ei au murit. Dar Dumnezeu, fiindu-i mila de aceste fiinte nevinovate, a hotarat ca trupurile lor firave sa se transforme in ghiocei albi ca suflete lor pure si sa vesteasca oamenilor venirea primaverii si renasterea naturii.
Conform unei legende crestine ghioceii au aparut in momentul in care Adam si Eva au fost alungati din Rai. Ajunsi pe Pamant si nemaivazand asemenea viscol si ninsoare, au incercat sa caute calea de intoarcere in Rai, dar nu au mai gasit-o. Un inger a transformat fulgii de zapada in flori de ghiocei pe care i-a daruit acestora drept simbol al sperantei si al posibilitatii izbavirii de pacat.
Germanii au o alta legenda despre ghiocel. Ea spune ca atunci cand Dumnezeu a facut toate lucrurile pe pamant, El a rugat zapada sa mearga la flori si sa ia putina culoare de la ele. Una dupa alta, florile au refuzat sa-i dea culoarea lor zapezii. Atunci, foarte suparata, zapada a rugat un ghiocel sa-i dea putin din albul sau pur. Ghiocelul, marinimos din fire, a acceptat. Ca rasplata, de atunci si pana in zilele noastre, zapada il lasa pe ghiocel sa infloreasca primul si sa vesteasca oamenilor venirea primaverii.
Draga mea Alice,
Îți mulțumesc că m-ai invitat la o altă întâlnire frumoasă, când m-am bucurat din plin de plăcutul timp petrecut împreună.
Îmi place enorm de mult să ascult pe dragii noștri prieteni exprimându-și gândurile și sentimentele în frumoasa noastră limbă română.
Aștept cu nerăbdare vara ca să ne întâlnim cu toții în parc și împreună să continuăm frumoasele noastre conversații!
Cu drag,
Asiza
Iubirea, sentimentul trăit de toate generațiile încă de la Adam și Eva, pe care oamenii din lumea întreagă îl caută și îl trăieșc încă de la naștere și care a fost descris de toți poeții și scriitorii lumii din toate timpurile și nu mai puțin de oamenii obișnuiți care, cu inimile pline de iubire și-au încercat norocul în proză sau în versuri mai mult sau mai puțin reușite.
Iubim dinainte de a ne naște.
Iubire este atunci când o nouă familie se întemeiază și-și pregătește cuibul în care să aducă o nouă viață pe lume.
Iubire este atunci când, încă înainte de a fi conceput, bebelușul își alege părinții, familia în care se va naște și în care va veni să-și trăiască viața în lumea asta.
Iubire este atunci când mânuțele și piciorușele fătului bombardează pântecul mamei care îi cântă sau îi vorbește cu dragoste iar tatăl își pune mâna ocrotitoare pe zbaterile jucăușe ca să-și asigure odorul că este acolo, că îl veghează pe el și pe mama lui și că îi va fi mereu alături ca să-l ajute să crească mare, să-l apere și să-l călăuzească pe cărările bune și grele ale vieții.
Iubire este atunci când auzi prima dată țipătul de triumf al noului născut care anunță cât poate de tare că în sfârșit, a intrat cu bine în noua lume și își strigă mama care l-a purtat nouă luni cu dragoste, grijă și neliniște.
Iubire este atunci când stai de strajă lângă copilul bolnav cu ruga fierbinte pe buze și cu disperarea că nu ai strigat suficient de tare către Cer și că Dumnezeu nu te-a auzit ca să-și coboare mâna ocrotitoare pe creștetul lui și să risipească durerea, lacrimile și boala.
Iubire este atunci când, dacă ai putea, ți-ai smulge inima din piept și ți-ai da viața ca să oprești boala și suferința copilului bolnav.
Iubire este atunci când, chiar dacă simți oboseala, foamea și grija îți prinde inima în cleștele disperării, uiți de tine și cu speranță infinită te dăruiești părintelui bolnav care zace pe patul suferinței și nici măcar nu te mai recunoaște, dar te vede și-ți simte căldura și devotamentul cu care îți faci timp să fii acolo, lângă el și îți este recunoscător pentru răbdare, pentru ajutor, pentru vorbele bune și pentru rugăciunile pe care le rostești la nesfârșit cu speranța că îi vei ușura durerea și suferința.
Iubire este atunci când după luni de zbatere, de oboseală, de speranță, de deznădejde și de frustrări, aprinzi lumânarea la capul celei care ți-a dat viață ca să aibă drum lin și luminat până sus la stele și mai sus de ele, până Raiul în care Cel care ne-a creat și ne-a dat viață, ne așteaptă pe toți să venim atunci când ne va veni rândul. Fiecare cu rândul lui. Fiecare cu inima lui și cu ce a adunat în ea.
Iubire este atunci când pleci genunchiul și te rogi cu lacrimi pentru binele celor în suferință și pe care nu-i poți ajuta atât cât îți dorești și așa cum îți dorești.
Iubire este atunci când nu te gândești întâi la tine și pui binele, siguranța și viața unui necunoscut, mai presus de binele, siguranța și viața ta, ajutând atât cât poți fără să aștepți nimic în schimb. Și asta nu doar în situații extreme așa cum este cea pe care, din păcate, o trăim azi cu războiul fără sens și fără învingători și învinși din Ucraina. Sunt foarte multe acte de eroism pline de un curaj nebunesc, de un altruism ieșit din comun uneori, de care oameni obișnuiți au dat dovadă în condiții extreme.
Iubire este atunci când împarți coliva și colacul frământat cu gândul și inima la cei care așteaptă cuminți în lumea celor drepți să ne aducem aminte de ei măcar la zile aniversare sau la zilele rânduite de Dumnezeu spre cinstire și pomenire a celor plecați la El.
Iubire este atunci când lacrimile fierbinți pe care vrei să le oprești, țâșnesc printre pleoapele strânse și îți brăzdează obrajii atunci când nu mai poți îndura dorul de nepoți și de copii, dorul de părinți, de frați și surori, dorul de familia și prietenii tăi care nu-ți sunt aproape și pe care îi auzi și îi vezi doar pe ecranul rece al mobilului sau al computerului și pe care îți dorești cu disperare să-i îmbrățișezi nu doar cu gândul și cu emoticoanele WhatsApp sau facebook ci cu brațele tale care tânjesc după căldura trupurilor lor și vrei să-i pipăi, să-i atingi și să le săruți obrajii și mâinile.
Iubire este atunci când împarți cu soțul/soția ta viața de zi cu zi cu binele și răul, cu sănătatea și boala, cu abundența și lipsurile ei, pentru că cercul care nu are nici început și nici sfârșit și pe care preotul ți l-a pus pe inelar la ceremonia religioasă și care poartă în el jurământul iubirii necondiționate, altruiste și supreme, până când moartea ne va despărți înseamnă ceva pentru tine și tu chiar simți și chiar trăiești în fiecare zi jurământul făcut în fața lui Dumnezeu.
Iubire este atunci când te scobești frenetic prin buzunare și în portofel ca să găsești ceva mărunt pentru mâna întinsă către tine la semafor sau în parcarea din fața supermarket-ului și încerci din răsputeri să-ți stăpânești gândurile ne-la-locul-lor despre persoana care cerșește mila ta, încercând să nu judeci pe aproapele tău dar totuși gândind că primul drum al acesteia va fi la liquor store sau pe Haistings, pentru o doză de vise injectate intravenos.
Iubire este și atunci când împarți ultima înghițitură de pâine și ultima picătură de apă cu un animal al străzii bătut de soartă, amărât, flămând, însetat și speriat dar recunoscător pentru puținul pe care îl primește și cu ochi rugători și plini de speranță că tu ești salvatorul pe care îl așteaptă tremurând de frig și de frică într-un colț ascuns de stradă, de multe ori alungat și batjocorit de cei care nu au cunoscut niciodată iubirea.
Iubire este atunci când, așa cum din păcate vedem azi, pui mâna pe armă și pornești cu hotărâre să aperi hotarele în care te-ai născut și unde ai crescut, unde ai părinți, familie, copii și prieteni, unde iubești și vorbești în limba ta în care îți poți exprima cel mai bine sentimentele care te încearcă.
Iubirea o definim prin cuvânt dar cuvântul nu poate exprima complexitatea acestui sentiment pe care atunci când îl simțim, ne transformă și ne face mai buni, mai înțelegători, mai înțelepți și mai umani.
Iubirea este infinită dar încape în inimile noastre care se măresc și bat mai sănătoase atunci când facem loc iubirii să se cuibărească în ființa noastră.
“Iubirea însă e ca soarele,
care rămâne pururea curat
și după ce milos i-a sărutat
leprosului, pe ulită, picioarele.” - Magda Isanos (Dragostea mea)
Coco Zsold – Burnaby, BC, Canada / 28-02-2022
Draga Alice,
Multumesc pentru invitatia de a participa la aceasta intalnire organizata de tine, cu o tema asa de draga sufletelor noastre de romani!
A fost o seara foarte placuta, bogata in amintiri, caldura sufleteasca si armonie de grup. M-am simtit foarte bine!
Atat tie cat si tuturor doamnelor din grup, LA MULTI ANI de martisor!
Cu drag,
Mirela
Mulțumesc pentru comentariu, Dana şi mă bucur să aud că te-ai simțit bine şi la această întâlnire de grup!
Da, am observat şi eu că discuțiile au alunecat cu multă uşurință înspre dinamica relațiilor umane, cu predilecție înspre relațiile de prietenie.
Cred cu tărie că perioada de pandemie (care a durat mai mult de 2 ani) ne-a făcut pe fiecare în parte să ne gândim la relațiile pe care le avem, să le reevaluăm şi să decidem cum, în ce fel şi cu cine mergem mai departe pe acest drum prețios, numit ”viață”...momente importante de cugetare şi analiză.
Cu mult drag o să te aştept şi la viitoarele sesiuni ale Cercului.
Alice 🌻
PS
De asemenea, mai jos public poezia pe care doreai să o reciți dar nu a mai fost timp.
Poezie adusă în atenție de Dana
*
“Cum vine primavara?” (Autor: Florin Costinescu)
Vine-ncet, vine tiptil,
cu pasi mici, ca de copil,
unde calca talpa ei
cresc in urma ghiocei,
Rade vantului in fata,
apa iernii o dezgheata,
frigului ii spune:"Hai,
du-te, du-te-, e mai stai?!"
Si departe il alunga
si-i ureaza cale lunga,
duca-se daca e...lord,
inapoi la Polul Nord!
Dragii mei,
Calde mulţumiri pentru comentariu, participare și susţinere....de fiecare dată mă bucur nespus de mult când vă am pe amandoi la masa dialogului și putem vorbi deschis despre așa de multe lucruri, dat fiind experiența extinsă de viață pe care o aveți.
Referitor la mărimea grupului: da, grupul este încă destul de micuț dar există dorința continuă de a-l crește cu oamenii potriviți – și prin aceasta mă refer la oameni cu preocupări comune (oameni deschiși dialogului cultural și doritori să relaționeze), oameni sensibili, oameni plăcuți, oameni amabili, oameni cu atitudine civilizată, politicoasă, manierată, echilibrată și pozitivă.
Sunt convinsă că din ce în ce mai multi oameni de acest gen or să apară la Cercul nostru și or să rămână alături de noi...cu loialitate, integritate, onestitate și drag de cultura de origine!
De asemenea, mulţumiri pentru completările ulterioare legate de ”Dragobete”!
Cu multă plăcere o să vă aștept pe amândoi și la viitoarele întâlniri.
Alice 🌻
Draga mea Dorina,
Calde mulţumiri pentru remarcile despre primăvară, care parcă aduc cu ele un miros blând, suav şi proaspăt de ghiocei, toporaşi şi viorele.
Cred cu tărie că pentru fiecare dintre noi amintirile tinereţii, multele mărţişoare primite atunci, florile şi momentele timpului respectiv ne dau fiori nostalgici, pătrunşi de bucurie, candoare şi senin.
De asemenea, sincere mulţumiri pentru cuvintele apreciative, care sunt primite cu multă recunoștință!
Îmi face o plăcere absolut deosebită să am aproape oameni curați la suflet, care emană bunătate şi pozitivism.
Te imbrăţişez cu mult drag şi până la proxima revedere (pe calea undelor) îți doresc numai bine – atât ţie cât şi întregii familii!
Alice 🌻
Cu multă plăcere, draga mea Asiza şi cu mare drag o să te aştept şi la viitoarele întâlniri de grup!
Într-adevăr, chiar este o reală plăcere să auzim limba maternă vorbită corect, din suflet şi cu mult patos....personal, nu pot decât să fiu extrem de încântată de plăcuta şi inedita contribuție a fiecărui invitat al meu.
Cu mare drag o să te aştept şi la viitoarele întâlniri de grup.
Alice 🌻
Draga mea Coco,
Ce frumos ţi-ai exprimat tu gândirea despre ”iubire” în acest mesaj!
Citind cele scrise de tine am simţit cum ai pus în comentariu picături din sufletul tău, momente din viața ta, trăiri autentice pe care le-ai întâmpinat de-a lungul drumului....curat şi clar....scris din suflet pentru suflet!
Sunt absolut convinsă că în ceea ce ai scris, fiecare cititor o să se regăsească într-un fel sau altul.
Vezi, acesta este şi scopul comentariilor – moment în care invitații mei au posibilitatea să-şi expună simțămintele mult mai pe larg şi în direct…astfel, vizitatorii website-ului (care din fericire sunt din ce în ce mai mulți) înțeleg că aici este o lucrare pe care noi o facem împreună, fiecare participant transmițând cu sinceritate diferite crâmpeie de viață, fragmente ale culturii noastre de origine, frumosul, bunătatea (în trăire şi exprimare), ceea ce este foarte valoros datorită autenticității implicite.
Cu drag,
Alice 🌻
Cu plăcere, Mirela!
Mă bucur mult că te-ai simțit bine în mijlocul grupului nostru cultural!
Trebuie să recunosc că am observat cu deosebită satisfacție cum discuțiile întâlnirilor noastre capătă din ce în ce mai multă profunzime, deoarece invitații rezonează unii cu alții (fiind toți pe aceeași lungime de undă), fapt ce face ca deschiderea sufletească a fiecăruia să fie din ce în ce mai amplă. Este chiar frumos și prețios!
Mulțumiri pentru urarea de mărțisor și cu mult drag aștept să ne revedem la următoarea întâlnire!
Alice 🌻
╲ \ ╭┓
╭ 🌻 ╯
┗╯ \ ╲
New comments are not allowed.